Câteva gânduri despre metodele de predare, la început de sesiune …
În acest secol al supervitezei şi al informaţiei electronice, studenţii încep sa practice din ce în ce mai mult ”Mac Asimilarea” sau, şi mai şi, “Mac Facultatea”…cer informaţie concentrată, sintetizată, vor scheme, idei, concluzii înainte de ipoteze… reţete despre “cum să faci” înainte de “cum să fii”…. argumentarea e pe cale de dispariţie, lucrările academice “clasice” (cu bază teoretică, ipoteze, concluzii) par nişte meteoriţi cazuţi într-un câmp de flori inocente (mă refer la celelalte lucrări, tip eseu scris cu o noapte înaintea examenului).
Toate aceste constatări par sumbre, iar profesorul care predă ştiinţe sociale pare să poată interveni prea puţin asupra cererii de predare venite din partea studenţilor (cerere calitativă, nu cantitativă). Metodele de comunicare trebuie adaptate publicului ţintă, deci…
a) informaţia trebuie organizată într-o formă instrumentală, aplicativă, să fie evidentă posibilitatea de a o folosi în activitate;
b) teoriile trebuie să fie selectate şi reinterpretate într-un mod accesibil fără a ajunge la modul “popular” – şi fără a le deforma, totuşi – iar selecţia să fie realizată de profesor, altfel studenţii nu vor avea răbdarea să le selecteze ei;
c) în cercetare studenţii trebuie să fie orientaţi spre instrumente accesibile şi consacrate, sau spre construirea unor instrumente care să nu fie neapărat de cel mai înalt nivel, însă să fie construite corect din punct de vedere metodologic (nu toţi vor ajunge cercetători în institute) cu scopul de a le deschide totuşi o perspectivă pentru cercetare;
Acestea sunt o parte din obiectivele la care m-am gândit când scriam “Comunicare internă în organizaţii”, o carte scrisă pentru mai multe publicuri….
Analiza comportamentală (o teorie foarte aplicată în cultura americană, foarte criticată în cultura europeană) mi-a devenit o teorie foarte dragă prin utilitatea ei… ea are mai multe aplicaţii în motivarea studenţilor, dar nu vreau să le deconspir pe toate pentru că le-ar pieri tot farmecul
.
(P.S. Sunt uimită de traficul pe care îl are acest blog atât de tânăr. Ştiam că studenţii noştri sunt la ei acasă în blogosferă dar încă nu aveam un tablou clar….în fine, până nu explorezi nu descoperi.)
ianuarie 30, 2008 at 7:00 pm
Buna seara si bine ati venit in blogosfera!
Tata inca mai imi spune de miile de carti pe care le-a citit, iar mama vorbeste in termeni de “metri”, amandoi regretand ca nu le-am calcat pe urme.
Nu ma intelegeti gresit, imi place foarte mult sa citesc, dar nu am fizic, timpul necesar sa parcurg miile de volume din biblioteca. Sunt momente cand fac noaptea zi si ziua…tot zi, dar mai chinuita putin, numai ca sa termin de citit teancul de carti si reviste de langa pat.
La momentul actual devine tot mai greu sa acorzi foarte mult timp pentru asimilarea imformatiilor noi si, de multe ori, sintezele sunt binevenite. Si da, sunt perfect de-acord ca stilul de predare trebuie adaptat la viteza cu care traim fiecare zi in parte. Din pacate, nu multi profesori realizeaza acest lucru. Ma bucur insa, ca exista semnul unei schimbari in acest sens, drept marturie, blogul dumneavoastra.
februarie 1, 2008 at 7:51 am
Stiu ca nu studentii nu traiesc o viata neaparat roz si nu au fizic timpul sa ajunga la biblioteca…exista insa multe carti de specialitate in librarii, si nu au preturi foarte mari.
Oricum e semn bun sa aveti seara linga pat un teanc de carti si reviste, va doresc sa nu renuntati niciodata la acest obicei
.
aprilie 26, 2009 at 9:38 am
daca imi puteti da numele unui profesor ce preda analiza comportamentală,sau numele unei carti in care ascst subievt este tratat… este adevarat ca inc ala noi dezvoltarea aceste teorii este foarte vaga..insa utilitatea ei nu poate fi contestata..
va multumesc,astept un raspuns