Demografia este o disciplină fascinantă pentru că redă extrem de concentrat caracteristicile unei societăţi şi nivelul la care a ajuns. La prima vedere sunt doar cifre şi procente, dar “traduse” şi comparate între ele (pe ani) precum şi cu cifrele similare din alte ţări europene, reflectă tendinţele şi sănătatea unui ansamblu social.
Dacă ne uităm la un singur element, mortalitatea infantilă (http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana), ne dăm seama că în România anului 2008, conceptul de politică publică în domeniul sănătăţii este doar o expresie frumoasă pe hârtie. România are nivelul cel mai ridicat la mortalitatea copiilor sub un an din Europa (17 la mie), cifră care, după oarecare fluctuaţii între 2000 şi 2006, a crescut din nou la acest nivel incredibil (în statele europene această cifră variază în jurul a 4 la mie) .
(Îmi revine în memorie sala de curs din anul I Sociologie şi profesorul Dumitru Sandu, care ne explica de ce mortalitatea infantilă, împreună cu speranţa de viaţă, reprezintă indicatorii cei mai relevanţi pentru a identifica nivelul de dezvoltare a unei societăţi). Mortalitatea infantilă este un indicator important pentru că noul-născut este cel mai fragil stadiu al vieţii şi măsura în care supravieţuieşte este direct legată de nivelul societăţii respective…numai societăţile dezvoltate au un nivel corespunzător al asistenţei medicale şi al condiţiilor în care trăiesc copiii mici, precum şi o viteză mare de intervenţie în caz de nevoie.
Deci cifrele demonstrează şi ele, încă odată, teoria formelor fără fond. Am importat deocamdată doar designuri urbane şi stiluri de viaţă din Uniunea Europeană. Ce era mai important, adică respectul pentru om, am uitat să importăm…
martie 31, 2008 at 7:02 pm
Nici macar stilul de viata nu l-am importat. In conditiile in care un metrou iti vine la 10 minute la ora de varf pe o magistrala unde traficul este foarte intens…Nu se poate spune ca am importat stilul de viata occidental. Asta la nivel social.
Iar la nivel individual…cand o sa invatam ca daca stabilim o intalnire la 16.30, nu venim la 16.45, atunci dam semne ca incepem sa importam stiluri de viata europene.
Faptul ca romanii (o minoritate dintre ei) au prins gustul casei cu etaj si a masinii straine, nu mi se pare a fi importarea unui stil de viata european.
aprilie 1, 2008 at 5:49 am
Atunci cind vorbim despre o notiune, sa ne gindim mai intii ce cuprinde ea (care este sfera ei). Altfel vorbim despre lucruri diferite…
Stilul de viata este definit de variabile ca:
- tipul de relatie care exista intre membrii familiei (cit timp petrec impreuna si care sunt functiile familiei pentru membrii ei);
- tipul de relatie care exista cu mediul apropiat (rude, prieteni);
- ponderea activitatilor profesionale in viata unui individ, si relatia lui personala cu organizatia de apartenenta;
- tipul de locuinta care se ocupa si de ce facilitati dispune;
- tipul de media care se consuma si in ce mod;
- petrecerea timpul liber (tipuri de activitati);
- mobilitatea membrilor familiei (in ce masura activitatile sunt delocalizate);
- modul de consum (ce bunuri se cumpara, de unde si cu ce frecventa);
- gestionarea bugetul familial (ce pondere au diferitele categorii de cheltuieli).
De aceea vorbim despre “stiluri de viata” pentru ca sunt destul de diversificate…
Intirzierea metroului e o problema de organizare a transportului, nu intra neaparat in sfera notiunii desi afectează un anumit segment (cu un anumit stil de viata).
Iar intirzierea la intilniri e o variabila culturala, este exterioara stilului de viata (acum sincer! daca lucrurile stau asa cu transportul, e absurd sa ne pretindem unii altora sa fim la fix la intilniri). Pe de alta parte, independent de problema cu transportul, niciodata nu vom putea inlocui sufletul nostru latin si balcanic cu sufletul nordic sau anglo-saxon…si nici nu cred ca trebuie neaparat sa ne dorim acest lucru. Insa ar trebui sa luam ce este bun de la ei…
aprilie 1, 2008 at 6:15 pm
Spuneti ca problema intarzierii la intalniri este o problema exterioara stilului de viata. Eu totusi cred ca e o problema de mentalitate, mai mult decat o problema exterioara. Este vorba despe modul in care arati faptul ca respecti persoana respectiva. In Elvetia, stim, punctualitatea reflecta respectul fata de cel cu care te intalnesti. Deci e vorba de mentalitate.
Oare nu exista o legatura stransa intre mentalitate si stil de viata? Eu cred ca da!
Spuneati mai sus ca una din variabilele stilului de viata este si tipul de relatie stabilit cu mediul apropiat(rude sau prieteni. Punctualitatea tine tocmai de aceasta variabila.
aprilie 1, 2008 at 7:30 pm
Nu putem stabili o legatura intre mentalitate si stilul de viata. In interiorul unui segment social cu stil de viata asemanator (exemplu, bucurestenii cu nivel de venituri mediu spre ridicat) putem gasi mentalitati extrem de diferite…
Stilul de viata este o variabila de interes mai mult pentru marketing, imagine si relatii publice, in timp ce mentalitatea este o notiune de interes pentru studiile culturale.
Punctualitatea nu este o variabila importanta pentru tipul de relatie stabilit cu mediul apropiat. Nu are relevanta prea mare daca sotia se intilneste cu sotul ei undeva si intirzie un sfert de ora…aceasta nu ne va ajuta prea mult sa caracterizam tipul de relatie.Mai important va fi sa stabilim cum se distribuie autoritatea in familie, cine ia decizii, cine hotaraste cum se cheltuiesc banii samd. (Aceasta, daca privim problema prin prisma stilului de viata. Daca am vrea sa facem un studiu asupra familiei ca exponent al unei culturi anume atunci ar trebui sa ne referim in primul rind la valori, aspiratii, mentalitate – si punctualitate – si sa trecem in plan secund alte elemente).