mai 13, 2008
Stilul de redactare şi diferenţele culturale
Posted by dianacismaru under comunicare publică şi comunicatoriDiferenţa culturală (şi spirituală, aş adăuga) între români şi anglo-saxoni se poate observa uşor, numai citind regulile scrierii în cele două limbi. Regulile ne trimit de fapt la matricea de gândire al celor două tipuri de culturi, sau mai bine zis la “matricea stilistică”.
Reguli de scriere în engleză (stilul eseistic şi jurnalistic): (1) A se evita verbul “a fi”: se foloseşte doar pentru a introduce adjective sau ca auxiliar în formarea timpurilor. (2) A se evita diateza pasivă: se preferă acţiunile. (3) Nu mai mult de trei verbe/idei într-o frază. (4) Propoziţia se formează după regula subiect+verb+obiect. (5) Timpurile nu se amestecă. (6) Nu se amestecă limbajul formal cu cel informal. (7) Se evită termeni precum “good”, “bad”, “nice”, consideraţi “baby talk”. (8 ) Propoziţiile trebuie să fie scurte, iar limbajul sugestiv. (9) A se evita ambiguitatea.
În limba română, regulile apar în mare parte inversate: (1) Verbul “a fi” are o frecvenţă mare, utilizat cu sensul “a fi, a exista”. (2) Diateza pasivă este destul de des folosită, inclusiv în stilul jurnalistic (apropo de “spiritul mioritic”…) (3) Digresiunile sunt obişnuite atât în stilul academic cât şi în eseuri. (4) Topica în propoziţii e variabilă, putem avea complementul sau verbul în faţă. (5) Nu avem reguli de concordanţă atât de stricte ca în limba engleză, timpurile sunt plasate pe o axă unică şi se mixează în fraze. (6) Limbajul formal şi informal nu se amestecă nici în limba română, deşi mijloacele de diferenţiere diferă: noi avem pronumele de politeţe şi persoana a treia, în timp ce engleza are verbele modale. (7) Deşi limba română este considerată bogată, nu avem bogăţia de semnificaţii din limba engleză. (8 ) Propoziţiile sunt lungi (substantivele pot avea două tipuri de atribute simultan, iar verbele mai multe complemente). În stilul academic întâlnim uneori fraze care se întind pe o jumătate de pagină (sociologia descriptivă). (9) Cu asemenea fraze lungi şi exprimări redundante evităm ambiguitatea care îi pândeşte pe cei care scriu în engleză, dar inducem foarte uşor confuzia şi plictiseala cititorilor.
Nu degeaba lectura de carte de specialitate a scăzut foarte mult (şi lectura de carte în general). Internetul şi societatea informaţională au format pe toţi utilizatorii într-o matrice de gândire pragmatică, pe model anglo-saxon. Nu ar fi de mirare dacă în viitor s-ar constata modificări radicale la nivelul limbilor latine (regretabil, sunt limbi atât de frumoase…)
mai 14, 2008 at 6:13 am
Este interesanta analiza facuta. Daca insa faci aceiasi comparatie intre romana si germana, cel putin aparent, iesim in castig. Stilul german, mai ales cel scris din mediul academic, este foarte alambicat (sau extrem de elaborat ca sa fim draguti). Se folosesc multe digresiuni, propozitii secundare etc. Probabil ca este legat de dorinta de a arata eruditia, de a spune totul - lucruri care par sa se caracterizeze si pe noi (teoretic vorbind).
Cred ca cel mai important nu este forma, ci continutul. Chiar daca forma este elaborata, daca continutul este logic, bine argumentat, textul “curge” oricum si este usor de inteles.
Mie mi se pare ca diferenta majora intre noi si anglo-saxoni (de fapt ma refer la americani) este consistenta discursului. Ei invata sa vorbeasca, sa isi argumenteze logic ideile inca din scoala. La noi se invata sa infloresti textul pentru a ascunde lipsa de consistenta a ideilor…
mai 15, 2008 at 8:36 am
Despre cine este în câştig e greu să ne pronunţăm…germana pare greu de citit pentru că este excesiv de analitică: digresiunile şi propoziţiile secundare au rolul de a “lămuri” toate detaliile, astfel încât să nu existe nici o nelămurire nu numai cu privire la idei, ci şi la componente şi la geneza ideilor (să ne gândim la cuvintele compuse din limba germană care par lungi şi greoaie, dar de fapt sunt logice). Nu degeaba gândirea kantiană vine din cultura germana…
Tipurile de discurs sunt apreciate diferit de tipurile diferite de personalităţi: personalităţile analitice si reflexive vor prefera germana, personalităţile imaginative si creative vor prefera limbile latine, iar personalităţile pragmatice vor prefera engleza.
Subscriu la nevoia de a invăţa o disciplină a argumentarii încă de la nivelul preuniversitar, lipsa ei îi împiedică pe studenţi să-şi construiască o perspectivă în profunzime.
mai 28, 2008 at 4:09 pm
Stimata doamna,
anliza d-voastra e justa si binevenita numai ca stilistica presei nu poate fi disjunsa de istoria presei si a regiunilor unde apare aceasta presa.
Primul “periodic de stiri” in limba engleza apare pe la 1600 si se concentreaza pe politica.
Primul “periodic de stiri” in limba romana apare pe la 1821 si este o foaie de propaganda.
Din fericire, cred ca limba romana are destule resurse pentru a se fixa o matrice stilistica a presei. Francezii, avand aceeasi mostenire latina, au reusit sa-si creeze discours-ul si recit-ul. Noi de ce n-am putea?
mai 29, 2008 at 6:47 am
Această scurtă comparaţie vizează diferenţele culturale în sens larg (nu m-am referit în special la stilul jurnalistic). Între români şi anglo-saxoni sunt diferenţe în ceea ce priveşte istoria culturii, nu numai istoria presei. Nu intenţionam să fac o prognoză despre “ce ar putea” şi ce “nu ar putea” o anume matrice culturală. Aşa cum indivizii pot avea resurse interioare nelimitate (depinde cum îşi dezvoltă abilităţile native) şi colectivităţile pot avea la fel - doar că problema gestionării lor este mai complicată.
mai 29, 2008 at 7:24 am
Am inteles perfect ca nu doreati sa faceti o prognoza.
Ar fi, de altfel, inutil.
Voiam doar sa spun ca eu cred in resursele stilistice ale limbii romane. E nevoie insa de ceva mai mult timp.
….
Mi-a placut si ca ati amintit de anomie in cazul “curentului emo”. Si eu cred ca e vorba mai degraba despre asta decat despre apartenenta la un anumit curent. Totusi, e bine sa nu interpretati exagerarile presei legate de curentul emo altfel decat ca pe niste hiperbole; niste hiperbole care, macar atat, atrag atenia asupra unui fenomen mai repede decat daca acesta ar fi tratat cu obiectivitate stiintifica.
O zi buna
mai 29, 2008 at 7:33 am
Multumesc, va doresc la fel