Problemele de mai jos se referă în special la partea aplicativă pentru că ea a fost în centrul atenţiei. Partea teoretică a avut în această sesiune un nivel scăzut de interpretare personală şi evaluare critică, situaţie în care evaluarea se limitează la corectitudine (să fie bine structurată, clară, onestă, cu citarea tuturor surselor).
De asemenea, subliniez că mă refer la ce am văzut în cele trei zile de licenţă (lucrări pe “discipline învecinate”cu cele pe care le predau):
1. Instrumente greşit construite (scale de răspuns pare, scale da-nu sărace în informaţie, întrebări prea specializate, lipsa variantei “nu ştiu”).
2. Lipsa ipotezelor sau formularea lor incorectă (afirmaţii de bun-simţ considerate drept ipoteze).
3. Metode greşit alese (interviu în loc de observaţie sistematică, chestionar în loc de interviu) sau folosirea unei singure metode când tema ar fi cerut analiză cantitativ-calitativă.
4. Eşantion prea îngust sau segment ales greşit pentru aplicarea instrumentului (cu rezultate nerelevante).
5. Studii de caz “povestite” în urma observaţiei participative nesistematice.
6. Lipsa soluţiilor propuse sau soluţii sumare sau nerealiste pentru problemele identificate.
7. Structura studiului de caz neconformă cu ce s-a cerut pe site.
8. Lipsa concluziilor generale (sau concluzii generale care reiau de fapt studiul de caz).
9. Reluarea introducerii în loc de concluzii (recapitulare a lucrării în final în loc de concluzii).
10. Date nerelevante prezentate în studiul de caz (prezentări prea lungi ale organizaţiilor alese pentru studiu).
Dincolo de amănunte, problema cea mai mare este că studenţii nu ştiu să gândească un studiu de caz…nu reuşesc să identifice corect problemele, sau să le vadă proporţiile. De asemenea, nu reuşesc să vadă factorii care influenţează variabilele studiate şi nu operaţionalizează corect conceptele. Acestea nu sunt prevăzute în structura studiului de caz, dar sunt obligatorii pentru o “lucrare de nota 10″.
iunie 28, 2008 at 6:46 am
Diana, nu stiu daca asta este topul, dar ai perfecta dreptate. Desigur, o spune tot un profesor care a audiat si evaluat in ultimele zile cam 100 de lucrari.
Cred ca mare parte din fenomenele mentionate de Diana sunt generate de faptul ca studentii nu stiu (nu sunt invatati suficient de bine?) ce este o metodologie de cercetare, cum se construieste si cum se aplica aceasta.
O lucrare academica, de cercetare stiintifica, nu este o simpla prezentare a unei situatii, oricat de interesanta este aceasta. Un astfel de demers academic presupune o cercetare reala, presupune sa se raspunda la niste intrebari specifice.
iunie 28, 2008 at 7:20 am
Multumesc, Alexandra, pentru precizari
iulie 4, 2008 at 8:33 pm
Maine imi sustin si eu lucrarea de licenta si… mai bine nu citeam acest articol. Acum mi se pare ca toate erorile enumerate se gasesc si in textul meu. Of!
iulie 5, 2008 at 4:24 am
Eu cred ca este doar “efectul de examen” si lucrurile nu stau chiar asa de rau. In plus, unele lipsuri pot fi remediate in parte printr-o prezentare reusita. Succes!
iulie 5, 2008 at 9:23 pm
De ce e mai importanta prezentarea lucrarii in fata comisiei decat lucrarea insasi? Mare noroc ca se da licenta o singura data… A doua oara nu cred ca s-ar mai obosi cineva sa faca vreo cercetare. O prezentare ca la carte si gata! Ignorantul este licentiat.
iulie 6, 2008 at 5:10 am
Nu este adevarat, lucrarea conteaza mai mult decit prezentarea (sau cel putin asa ar trebui sa fie in fata oricarei comisii). In plus, ignorantii nu pot sa faca prezentari ca la carte!
Impresiile studentului despre evaluare pot fi total gresite. De exemplu un raspuns aproximativ la o intrebare clara poate fi apreciat totusi in favoarea studentului daca dovedeste capacitate de argumentare si un fond solid de notiuni pe care poate sa le foloseasca in mod corect. Sau, daca s-a identificat o greseala sau o limita in lucrare, se urmareste capacitatea studentului de a iesi din modelul pe care si l-a proiectat si de a-l completa.
iulie 14, 2008 at 8:11 am
buna
mai am o saptamana si trebuie sa prezint lucrea de licenta…..am luat aminte la sfaturile tale si sunt perfect de acord cu tine….prezentarea in fata comisiei a lucrarii este foarte importanta.
am o rugaminte la tine…mare!!!!!!
imi poti indica cum as putea sa-mi construiesc prezentarea pentru comisie!!!
iti multumesc anticipat
iulie 17, 2008 at 6:59 am
Caracteristici ale unei prezentari reusite:
- fara emotii;
- incadrare perfecta in timp (se poate cronometra de acasa daca se stie cit timp acorda comisia);
- trecere rapida peste teorie (insistat doar pe structura lucrarii si pe conceptele cheie);
- accent pe reperele importante din partea aplicativa (ipoteze/scopuri, metode, rezultate, concluzii);
- discursul sa vina in completarea slide-urilor (sa nu se citeasca ce scrie pe slide-uri);
- terminologia sa fie echilibrata – studentul trebuie sa dovedeasca in primul rind ca a inteles notiunile si este capabil sa le articuleze intre ele.
O prezentare reusita se pregateste cu citeva zile inainte si se exerseaza – astfel incat pina in momentul examenului sa se creeze un fel de “reflex”.
iunie 15, 2009 at 8:41 pm
multumesc fetelor…cred ca imi voi amana licenta pe februarie…nu se prea incadreaza in tipicul dat de voi…