În comunicarea strategică, publicurile sunt multiple. Fiecare are un alt “portret”, alte aşteptări, alte valori. Însă uneori, nu se poate emite decât un singur mesaj…acest mesaj trebuie să ajungă la toate publicurile ţintă şi să aibă un efect cât mai aproape de cel dorit. Se poate însă face acest lucru? Cum se poate atinge un asemenea obiectiv – o pluralitate de sensuri sub aceeaşi formă, iar fiecare citeşte doar ceea ce îi este adresat? Această dilemă ar putea fi destul de des întâlnită la un expert în comunicare, în situaţia în care nu se orientează spre comunicarea de nişă (de exemplu comunicatorii din instituţii nu pot să se orienteze spre nişe, trebuie să comunice simultan cu publicuri foarte diverse).

O altă situaţie este aceea în care avem niveluri diferite ale sensurilor, în funcţie de competenţa destinatarului. Cu alte cuvinte, un sens uşor la suprafaţă, pentru destinatarii convenţionali, iar în interior un alt sens mai adânc (un sens cu “cifru” pentru decodificatorii competenţi…).

Iar dacă este să ne gândim la un alt aspect, multiplicarea sensurilor, comunicarea pe bloguri reiterează scheme clasice din teoria comunicării (ne putem gândi la oricare: Lasswell, Shannon-Weaver), numai că le repetă dintr-o altă perspectivă. În spaţiul virtual totul are loc prin cuvânt, aşadar schemele cu pricina sunt îngroşate, accentuate: atât mesajul cât şi feed-back-ul vizibil rămân “consemnate”. Paralelismul cu spaţiul real complică lucrurile, există feed-back-ul invizibil – care uneori se transferă în spaţiul real, iar alteori rămâne în spaţiul virtual şi se transformă în spirală a tăcerii. Sensurile nu mai sunt divergente, ci se multiplică exponenţial. Poate nicăieri nu se vede mai bine comunicarea în acţiune…