Viitorologie, adică ştiinţa viitorului. Bineînţeles că titlul este un pic ironic, chiar dacă disciplina există şi există şi oameni care se specializează în aşa ceva. Organizaţii puternice şi cu aspiraţii de viaţă lungă plătesc bine asemenea specialişti, care să le construiască pe baza prognozelor nişte scenarii viabile despre cum va arăta viaţa lor peste X ani. (Probabil sunt folositoare, dar nu cred că or să apară prea curând în România.)
Dar întorcându-ne la numele disciplinei, ne întoarcem şi la întrebarea cum este viitorul sau dacă viitorul poate fi prevăzut. Aici atât adepţii inferenţelor logice, raţionaliştii, cât şi terapeuţii şi vizionarii se contrazic. Unii spun că viitorul poate fi creat aproape în întregime prin legea atracţiei (nu sunt stabilite decât momentul de început şi de sfârşit al unei vieţi). Alţii spun că există “viitoruri” posibile şi omul este cel care alege prin liberul lui arbitru între aceste variante, comun variantelor fiind un anumit tip de energie care se manifestă în viaţa individului. Alţii spun că există câteva jaloane clare sau trasee prestabilite, iar libertatea de arbitru care rămâne omului va imprima nuanţa traseului (nu traseul însuşi). În fine, alţii spun că viitorul este predeterminat şi omul nu poate să facă mai nimic. Versiunile acestea, toate, nu sunt decât puncte pe un continuum ale cărui extreme sunt predeterminarea absolută şi libertatea absolută. Adică, ne întoarcem la problema libertăţii din filosofia antică…dar tot nu ştim care este adevărul.
iunie 6, 2009 at 6:43 am
Fundamentul discutiei il reprezinta optiunea intre: ne nastem, sau devenim oameni? In primul caz, esenta este innascuta, deci ideea de predeterminare a vietii este posibila, iar cunoasterea este numai o chestiune de limitare. Fie suntem limitati ab initio, fie limitele sunt posibil de saltat, daca asta e inscris in destin. Anticii si domnisoarele casnice, din prezentul nostru pestrit folosesc oracolul, apoi filosofii(Platon, Aristotel) au vorbit de iluminare, misticii de extaz, modernii de iluminare rationala(prin care, Spinoza, de ex. credea ca ne vom idenitfica cu gandirea divina).Viitorologii? sincer habar nu am. Nu am avut curiozitatea de a citi lucrarile lor, pentru ca am un fel de atitudine de respect mistic, pe care ni-l propune Blaga in gnoseologia lui, la care ne invita ortodoxia. Am fost insa la un curs tinut la facultatea de teologie ortodoxa din Cluj, pe tema transdisciplinaritatii si am ramas socata de cat efort depun “adeptii” in a da nume nenumitului, in a exprima inexprimabilul, cum aceasta directie transdisciplinara si-a creat un limbaj conceptual prin care incearca sa “uneasca” fizica cuantica cu limbajul teologiei- in speranta de a numi nenumtul(L-au numit pe Dumnezeu- particula alfa), de a intelege neintelesuri si mai mari.Ca absolvent de filosofie am realizat imediat ca ei vor sa creeze un discurs filosofic nou, care sa inglobeze cuceririle stiintei(ale fizicii, chimiei si biologiei, in mod special, stiintele umanului le-au lasat pe dinafara, filosofia a fost tabu; eu eram acolo singura pe aceasta disciplina, ratacita intre literati si fizicieni si teologi) si conceptele religiei, ceea ce nu au realizat ei, e ca nu au reusit decat un limbaj artificial care nu spune nimic in plus fata de e spune Aristotel in Metafizica lui.S-ar putea ca aceasta viitorologie sa fie in acelasi demers de “reinventare a iaurtului”(cum spune o reclama).
Pe de ata parte, daca nu ne nastem oameni, daca nu ne acceptam o esenta determinata, ci ne-o creem, cum spune Pico della Mirandola, Sartre, existentialismul, noile filosofii ale directiei pozitiviste,atunci orice incercare de a preveda viitorul il creeaza, anuland alte formule viitoare, instantaneu.
Inchei spunand cu cuvintele lui Wittgenstein, care anuleaza oarecum a doua pozitie enuntata: despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca.(Tractatu Logico-philosophicus)
Sarbatori fericite!
iunie 6, 2009 at 6:49 am
Am observat, dar numai dupa trimiterea comentariului, ca sunt unele cuvinte private de o litera- se pare ca am ceva probleme cu tastele, sau cu capul, imi cer scuze.
iunie 6, 2009 at 6:30 pm
(Literele mai scapa din tastatura – de obicei tastatura, nu mintea, este defecta.)
Imi plac de obicei demersurile transdisciplinare. Nu stiu daca neaparat unul intre fizica cuantica si religie dar imi placea cel intre fizica si filosofie sau intre matematica si filosofie…Si nu cred ca este o “reinventare a iaurtului” ci mai degraba o convergenta din care se pot naste perspective noi.
Accentul atit de tare pe inter/transdisciplinar demonstreaza ca a venit “vremea comunicarii”…
iunie 14, 2009 at 4:58 pm
Ce tema interesanta am ratat ! Nu-mi pot reprima totusi o observatie: politicienii lipsesc din tema (!). Acest lucru ma mira pentru ca stiu ca niciun filosof nu a fost si nu va fi vreodata rege (se stie de ce), in schimb, politicienii sunt cei care duc de mana popoarele si natiunile pe cararile viitorului…
iulie 15, 2009 at 6:36 pm
Vorbim despre viitor, viitorologie dar nu ar trebui inceput cu faptul grav- zic eu – cu motivul pentru care oamenii vor sa cunoasca viitorul, in loc sa se concentreze pe prezent care i-ar ajuta sa-si construiasca ei insisi viitorul! Traieste acum ca sa ti construiesti viitorul e o lozinca pe care mi-am insusit-o si care ma face sa vad viitorul mult mai “roz”! Deci , va propun sa incepem cu DE CE LE E TEAMA OAMENILOR DE VIITOR!
iulie 15, 2009 at 6:43 pm
Buna seara!
Din primul paragraf, s-ar mai putea naste o intrebare: oare chiar este indicat sa ne stim viitorul? si daca ne cunoastem viitorul – in masura in care, de exemplu, nu e foarte “roz” – il putem schimba?
Din punctul de vedere al astrologului, da, aveam o anumita parte a destinului predeterminata, avem si liberul arbitru (libertatea de a alege) daca vom merge pe cel drum sau nu, dar exista la fel de bine si Legea Atractiei.
Chiar cumulind cele trei variante, este greu de prevazut 100% viitorul. Pentru ca in fiecare moment facem alegeri, indiferent daca – sa spunem – exista o anumita predispozitie astrala, care poate insemna o directie sau alta.
A previziona viitorul cuiva este un act de mare responsabilitate morala si spirituala (cel putin din punctul meu de vedere), atit timp in joc este psihicul si destinul uman.
O seara minunata!
iulie 15, 2009 at 7:30 pm
Nastru: o intrebare folositoare.Daca oamenii s-ar concentra pe prezent ar ajunge sa isi construiasca viitorul.
Solaris: sunt de acord, mai ales cu ultima idee privind responsabilitatea celor care fac previziuni (de care de multe ori ei nu sunt constienti).
iulie 15, 2009 at 7:40 pm
ok, atunci sa vedem care sunt temerile oamenilor privind viitorul – pentru ca le e frica – si atunic nu vom mai avea nevoie de futurologi ci de meteorologi! Poti sa o consideri asta ca un challenge, mai ales tinand cont de contextul romanesc in care toata lumea vedea Romania binecuvantata iar eu refuz sa mai deschid televizorul sa vad cat suntem de batuti de soarta! hai sa eliminam contradicia!
iulie 15, 2009 at 7:43 pm
nastru, cred ca mai degraba oamenilor le este frica de prezentul in care traiesc si, atunci, la nivel subconstient se “agata” de un posibil viitor mai “altfel” decit este prezentul. sau – o alta categorie de persoane – traiesc doar in trecut si din amintirea unor vremuri demult apuse.
tristetea este ca, de cele mai multe ori, acel viitor “altfel” nu va veni nicicind daca nu ai curajul si consecventa de a actiona acum, in prezent!
iulie 16, 2009 at 5:33 am
Nastru: si eu ma intreb de ce Romania se vede ca binecuvintata pentru ca ce se vede la televizor si se multiplica in publicul larg este ingrijorator…citi oameni si fapte fara frica de Dumnezeu.
Solaris: Explicatia este justa. Oamenii se tem de prezentul in care sunt, pentru ca nu stiu sa vada ce este pozitiv si sa invete lectiile. Atunci se agata fie de trecut, fie de viitor.
iulie 16, 2009 at 7:38 am
Nastru: nu soarta ne “bate”.
atit timp cit oamenii nu devin CONSTIENTI de forta pe care o au (fie ea mentala, emotionala, spirituala)si nu vor actiona in sens pozitiv, atunci sa nu ne mai miram ca ne zbatem in propria “mocirla”.
Diana: Romania e vazuta ca fiind binecuvintata tot datorita istoriei, deci trecutului (si la asta ma refeream cind vorbeam de faptul ca sint oameni care se “hranesc” din trecut). mai exista curente spirituale care afirma ca Romania detine niste energii f puternice, pozitive. asta este minunat: avem o istorie cu care ne mindrim, mai avem si energii benefice. sintem binecuvintati din multe puncte de vedere…asa… si facem cu aceste binecuvintari?