Proiectul nostru de cercetare cu încălzirea globală mă face să mă gândesc la mai multe – între care diferenţa dintre nivelul social de responsabilitate şi alte societăţi, mai “bătrâne” – însă una dintre idei îmi stăruie mai mult în minte. Încălzirea globală şi potenţialele dezastre care ar putea lovi mapamondul ne atrage atenţia că societăţile, ca organisme sociale, trebuie să îşi schimbe regimul de viaţă şi dieta. Altfel spus, orice societate consumă energie ca să funcţioneze/trăiască. Însă energia se produce din ce în ce mai greu, iar deşeurile tind să sufoce răbdătoarea planetă. În aceste condiţii, se pot adopta două căi: sau societăţile devin mai cumpătate (regim, limitare strictă de calorii: scăderea consumului de energie, prin aparate economice sau prin casele pasive), sau schimbă ceva la modul în care produc energia/hrana de toate zilele (noi tipuri de energie, non-poluantă: adică, schimbarea alimentaţiei pe baza recomandărilor) . În fine, ultima modalitate este să se adune toate deşeurile pe care le produc societăţile în acest picnic planetar şi să se ascundă undeva, la mii de metri adâncime, unde nimeni nu vrea să le mai vadă (proiectul Fenco). Probabil nici una dintre alternative nu are sorţi de izbândă, din moment ce: (a) scăderea consumului de energie nu poate fi asociată decât cu toleranţa şi cu responsabilitatea faţă de cei din jur şi faţă de organismul social; (b) tipurile noi de energie nu sunt studiate pe deplin; (c) strângerea deşeurilor implică creşterea costurilor energiei şi a costurilor investite în tehnologii, ceea ce face ca ideea să fie respinsă de către public.
Revenind….ce ar trebui să facă un organism social în aceste condiţii? Ar trebui să schimbe modul în care se hrăneşte sau modul în care se comportă?
iunie 16, 2009 at 4:06 am
Dificila intrebare.
Acum ceva timp am fost la un seminar pe teme economice si ecologice.Am ascultat cu atentie discursul ecologist, care aproape tot timpul este insotit de entuziasm, se misca persuasiv catre un limbaj apocaliptic.La un moment dat mi s-a cerut parerea, filosofica, deh, ca eu eram filosoful din schema(mare pretentie) si am pus o intrebare sacaitor de simpla: cati dintre antevorbitorii mei in ale ecologiei au dop la chiuveta din bucatarie? De aici porneste dificultatea intrebarii din articolul d-voastra, de la gestul simplu, care nu e simplu deloc.Si fac un salt si ma intreb: sunt complicate sfaturile crestine?, sunt de nerealizat sfaturile budiste? este atat de greu sa nu abuzam de celalalt? DA! de mii de ani se promoveaza aceasta filosofie a iubirii, compasiunii, iluminarii, de mii de ani se ucide cu sistema.Atunci, ma intreb de unde constiinta dopului la chiuveta?
Pe de alta parte ideea productiei ecologice este o aberatie.Intr-un documentar, “a 11-a ora” se explica faptul ca planeta poate hrani in mod ecologic, adica conform ciclului natural, 1 miliard de oameni, iar in prezent populatia globului are 6 miliarde.Deci a ne hrani ecologist salveaza planeta prin condamnarea la moarte prin inanitie a 5 miliarde de oameni.Ecologica solutie…
In concluzie- eu am avut intotdeauna serioase retineri cand am intalnit o teorie care nu rezista la doua criterii: cade la proba ratiunii(ex. cu prod.ecologica), nu poate deveni functionala decat prin acord universal(nu exista in istorie niciun exemplu de concordie universala, desi adepti declarati exista).Daca ar fi fost posibila concordia atunci comunismul ar fi fost o formula de succes.
iunie 19, 2009 at 2:13 pm
Am citit undeva ca Mihail Ralea obisnuia sa denumeasca drept “sindrofii intelectuale” evenimentele culturale care-i placeau si-i mergeau la inima… Cu siguranta, oricine va accesa “Cuvintele atrag realul” va incerca acelasi sentiment. De aceeasta data, sunt absolut surprins de ideea “societatii puse la dieta” (banuiesc ca este un punct de vedere sociologic, iar sociologii, din cate se stie, sunt cei mai buni diagnosticieni sociali !). Mai ales ca am ajuns aproape la satietate ascultand corul asurzitor al politicienilor si economistilor despre criza si recesiune. Care ne cam “plimba”, in ultima vreme, cu prognozele si solutiile (culmea e ca inclusiv dinspre BNR au venit erori de evaluare !). Eu cred ca la originea problemei se afla un model cultural. Mai precis, cel al consumismului. Si nu de ieri, de azi, ci cam de vreo 500 de ani… Care s-a cam nascut odata cu capitalismul, in zodia vitelului de aur. Este clar ca, la nivel individual, cel putin, obezitatea fizica este cauzata fie de factori nativi (genetici), fie de factori dobanditi (cultura consumului). Si cred ca, prin extensie, si obezitatea sociala are aceleasi cauze. Dieta sociala (contractia consumului social) este o solutie conjuncturala, pe termen lung, insa, cred ca trebuie sa operam serioase schimbari in regimul de viata (mod de hranire), cat si in in cel comportamental. Dar si unul si celalalt isi au radacinile intr-un model cultural. Modelul consumist, care este unul diform, din nastere, si care s-a autoalimentat, capatand proportii globale, aducandu-ne in pragul colapsului. Solutia mi se pare a fi cea de abandonare a consumismului – a modelului de tip comercialist, prin care se creaza false nevoi si se cultiva consumul fara limite… In fond, nu traim ca sa consumam, ci consumam ca sa traim..
iunie 19, 2009 at 4:11 pm
Laura: desigur, intrebarile ne trimit la ideea de responsabilitate individuala/colectiva si de aici in mai multe directii. Dar “educatia dopului la chiuveta” nu este asa de greu de facut: prin puterea exemplului in primul rind. Toate schimbarile sociale au inceput de undeva.
Bogdan: Un raspuns din categoria “cultural creatives”. Cu cit va creste aceasta categorie la noi va fi cu atit mai bine…
iunie 19, 2009 at 7:45 pm
Ceea ce este trist in lumea noastra urbana, prezenta la acel simpozion…niciunul dintre vrajnicii ecologisti nu avea dop la chiuveta si nu depasisera psihologic lumea betonului! cam la fel cu ministra tineretului care crede ca distrand tinerii intr-o zi pe an, le ajunge pentru o viata (si lasa toate federatiile fara bani din dec.pana in aprilie).Se poate face educatia dopului, dar nu cu asemenea ecologisti, cu oameni care spun una si fac alta.Cum ati zis- puterea exemplului.
iunie 21, 2009 at 11:54 am
Ecologistii astia ma dispera… multe dintre studiile lor sunt contrazise de alti cercetatori in domeniu… unii spun ca ghetarii se topesc, altii ca s-au extins… Global Warming my a**! E clar dezechilibru care il intalnim in ceea ce priveste climatul global insa oare este un dezechilibru sau e o perioada normala pentru planeta noastra?
Referitor la dieta… desigur daca nu s-ar mai consuma atata carne n-ar mai fi nevoie de atatea culturi furajere si tot lantul economic ce urmeaza… insa prea curand nu cred ca se vor schimba prea multe lucruri… oare sunt eu mai sceptica? Defapt sunt… va recomand un documentar ce l-am vizionat recent pe nume Home… chiar impresionant.
iunie 21, 2009 at 12:19 pm
Beatris: Era interesant sa avem aceasta opinie in focus grupurile de saptamina trecuta – a fost oricum un evantai destul de divers.