(Prezint problema ca pe una de matematică.)
Un expert în comunicare instituţională are un buget limitat şi trei posibilităţi de intervenţie:
- să analizeze statisticile oficiale şi să aleagă în funcţie de acestea direcţiile de acţiune (opţiune care s-ar putea să însemne o eficienţă scăzută, de obicei patologiile sociale sunt prea dezvoltate pentru un buget limitat);
- să facă un sondaj de opinie reprezentativ pentru populaţia de referinţă, din care să reiasă problemele care îi deranjează cel mai mult pe cetăţeni, şi să acţioneze în consecinţă (însă rezultatul sondajului de opinie s-ar putea să fie o capcană, percepţia problemelor să fie diferită de ponderea lor reală);
- să realizeze o analiză media să vadă care sunt temele dominante stabilite de acestea şi cum s-ar putea încadra tematica proprie în ele, astfel încât să poată plasa mesajele sale (obiecţie: nu ştiu dacă agenda setting are relevanţă în acest caz);
Şi acum întrebarea: ce ar trebui sa facă expertul? Ce alternativă să aleagă?
iunie 30, 2009 at 4:50 am
Daca problema ramane intr-un context general nu cred ca pot sa raspund, daca pun problema in context romanesc as opta pentru a doua varianta, aceea a sondajului, fiind foarte atenta la calitatea intrebarilor din chestonar.Desi exista aceasta capcana a perceptiei, cred ca in momentul de fata, atat sfera politicului, cat si a media s-au inlantuit intr-un joc comunicational bidirectional, mai simplu spus, se combat,se analizeaza si se dezimformeaza reciproc, uitand cu desavarsire proverbul “casa arde, baba se piaptana”.In plus, oricat de perturbat si poluat ar fi mediul informativ, un om ajuns in ipostaza de a economisi ca sa supravietuiasca, sau a ajuns fara bani, perspective, siguranta in viitorul apropiat, devine “brusc” capabil sa sesizeze esenta, sa ierarhizeze, sa prioritizeze.
PS-tragicomic:in zona de cartier unde locuiesc stradutele sunt pline de gropi, trotuarele pline de masini, zero locuri de parcare si oamenii constata- primesc zilnic amenzi pentru parcat neregulamentar si se pun borduri noi- un sondaj simplu ar sugera ca din amenzi “Videanu” pune borduri.Eu am incredere in bunul simt capitalist al omului aflat in criza.
iunie 30, 2009 at 6:09 am
E destul de vag ce prezinți tu, Diana. Toate cele trei ipoteze sunt destul de formale. Din punctul meu de vedere, bugetul aproape că nici nu contează. În mod normal, un specialist în comunicare care știe exact ce are de spus trebuie să-și aleagă canalele si mijloacele de comunicare în urma analizei targetului (comunicare targetată) și să-și decline mesajul pe fiecare dintre medii. Targetul lui (cel căruia dorește să i se adreseze, cei la care trebuie să ajunga mesajul) trebuie să coincidă (sau să se suprapună în mare măsură) cu targetul ziarului/postului tv/site-ului etc prin care alege să comunice. De ce spun că bugetul nu este atât de important? Pentru că PR-ul, pe lângă faptul că este foarte credibil, se poate face și fără bani sau cu buget restrâns
Eu sunt un fan al comunicării neconvenționale, care are rezultate spectaculoase, dar care presupune multă creativitate! Cred că a cam venit vremea ca și instituțiile să comunice pe baza unui mix care să cuprindă și comunicare neconvențională
iunie 30, 2009 at 12:21 pm
Laura: Dintre cele trei posibilitati ai ales pe cea mai aproape de beneficiar: in termenii din problema, ai ales bine
.
iunie 30, 2009 at 12:26 pm
Mana: Problema nu este imaginata, este reala. Nu am putut sa dau informatii mai precise pentru ca nu sunt eu expertul si nu imi permit sa nominalizez institutia.
Oricum, raspunsul tau este cel pe care l-as da si eu
. Chiar daca o institutie are multe publicuri, trebuie facuta o segmentare foarte clara si in functie de aceasta orientata strategia de comunicare.
iunie 30, 2009 at 4:14 pm
In conditii de criza, restrictiile bugetare sunt hotaratoare in alegerea solutiilor. Acest lucru poate insemna ca rezolvarile date problemelor comunicarii institutionale sa nu fie, intr-o astfel de conjunctura financiara nefavorabila, cele mai bune in raport de ceea ce ar trebui intreprins, teoretic cel putin, dar sa fie bune sau satisfacatoare in raport cu posibilitatile reale, date de buget. Exista, in prezent, destule cazuri in care compartimentele de comunicare au fost serios redimensionate sau, si mai rau, au fost inglobate in alte structuri (comunicarea si marketingul au fost cele mai afectate de criza). Revenind la problema, probabil ca in conditii normale cea mai buna solutie ar fi coroborarea celor trei metode (cred ca orice metoda are limite, iar pentru depasirea acestora cel mai bine ar fi folosirea a cat mai multor metode). In cazul nostru, sondajul de opinie costa (si nu putin), asa ca volens-nolens trebuie renuntat la el (chiar daca ofera informatii destul de relevante: pana la criza, toate companiile multinationale din Romania recurgeau cu regularitate la sondaje…). Asa ca, pentru a ne rezolva problema cu bani putini, s-ar impune analiza statisticilor oficiale si analiza media (ambele fiindu-ne la indemana), care ne-ar putea oferi suficiente informatii pentru ceea ce avem nevoie. In plus, folosirea coordonata a doua metode de colectare a informatiilor face sa fie depasite, intr-o anumita masura, limitele unei singure metode. In economie, banii vorbesc. Iar pastrarea echilibrului balantei dintre resurse si nevoi nu este deloc o vorba goala.
iulie 1, 2009 at 5:37 am
Ma bucur ca m-am apropiat de o solutie buna, avand in vedere ca sunt incepatoare.
In ceea ce priveste folosirea informatiilor din surse oficiale si media am suspiciuni daca este vorba, de exemplu, de informatii privitoare al institutii de stat. Raportarile facute de institutiile de stat, cu exceptia celor cantitative, sufera de un mare grad de dezirabilitate si asta se explica, cred eu, prin dorinta birocratiei de a-si conserva starea de fapt, de a-si justifica existenta.In ceea ce priveste media, cel putin la nivel local, ea functioneaza in mare masura ca o cutie de rezonanta (termenul l-am gasit intr-o carte a lui Volkoff- despre tehnicile KGB, he, he).Ce inseamna cutie de rezonanta?- un grup de persoane cu un grad destul de ridicat de ignoranta si care transmite informatii, pentru ca are la dispozitie mijloacele potrivite, spre grupul tintit de ordonator, ajutand (evident fara sa isi dea seama) la manipularea grupului tinta.In consecinta eu nu m-as baza pe informarile calitative ale institutiilor de stat si nici pe info transmise de media.Evident nu putem generaliza, dar trebuie sa fim precauti.(un exemplu concret- probabil ca la capitolul abandon scolar stateam foarte prost in momentul aderarii si atunci onoratul minister a scos o singura regula din regulamentul scoalar, privitor la absenteismul motivat medical, anume- inainte, daca un elev lipsea 120 ore era amanat medical, acum a disparut prevederea si in consecinta un elev poate sa lipseasca motivat medical tot anul si sa vina la sfarsitul semestrului si sa dea extemporale, teste si sa promoveze/ in documente abandonul scolar a scazut semnificativ, este circumscris unor categorii sociale, sau chiar a disparut pentru ca nu mai e nevoie sa renunti la scoala, poti sa fentezi. Efectul acestei modificari? o crestere cu 400% a totalului de absente motivate medical/scoala).Ce stie/transmite media? nimic, pentru ca sunt din afara sistemului, pentru ca sunt lipsiti de profesionalism…
PS: am descoperit un site supertare:TED.com si un economist cu teorii foarte interesante Dan Ariely.
iulie 1, 2009 at 6:08 am
PS: Cred ca problema si alternativele formulate au surprins foarte bine presiunile si restrictiile momentului, “durerile”, ca sa zic asa, ale managerilor si comunicatorilor, provocate de criza. Mie, cel putin, aceasta dezbatere mi-a sugerat unele idei noi… Dupa parerea mea, astfel de “brainstorming”-uri sunt foarte utile, mai ales ca luminita de la capatul tunelului intarzie sa se vada, dupa cum rezulta din analizele de ultima ora ale guvernului, patronatelor si sindicatelor, care fac eforturi deosebite pentru mentinerea locurilor de munca, plata salariilor si pensiilor, pentru relansarea exportului, creditarii si consumului… Ma mai gandesc, de asemenea, si la faptul ca noi vorbim de crize institutionale si organizationale care sunt bine “acoperite” teoretic, dar nu stiu daca acest ultim lucru se intampla si in cazul unei crize globale de genul celei cu care lumea se confrunta in prezent…
iulie 2, 2009 at 8:40 am
PS2: Pentru ca imi plac diversitatea de opinii si standardul cultural al acestui dialog virtual, dar si pentru ca am, tangential, o anumita legatura cu problema dezbatuta, mai arunc o “pietricica” in marea opiniilor pe aceasta tema. Dupa cum se poate vedea din enunt, fiecare alternativa are anumite limite. Contextul de aplicare are insa si el rolul lui in efectuarea alegerilor (cel putin asa am vazut ca se intampla in unele situatii practice). Poate chiar unul hotarator, de selectie a optiunii. Acesta joaca rolul unui parametru extern, care nu cred ca poate fi depasit (eu nu am intalnit niciun creditor sau furnizor-factori externi pentru un agent economic-sa-ti dea ceva gratis, care sa nu coste nimic !). In pofida unor limite, cred ca orice metoda se poate dovedi benefica in anumita conditii. De aceea nu as decredibiliza si respinge niciuna din metodele de informare. In schimb, as opera selectii ale surselor, retinandu-le pe cele de autoritate recunoscute. De pilda, exista statistici oficiale care nu pot fi puse la indoiala in niciun fel (din surse de cercetare stiintifica, nationale sau internationale, guvernamentale, departamentale, locale etc., care ofera feedback pentru decizii). Dar si surse media credibile (publice, specializate, de nisa etc.). Totul este sa cauti, sa iei, sa adaptezi si sa folosesti ceea ceea ce te poaate ajuta sa rezolvi o anumita problema si in anumite conditii cu costuri minime si cu efecte maxime (pentru contextul dat, evident). As mai observa ca intre optimul decizional in conditii normale si “optimul” de criza (daca se poate spune asa !) exista intotdeauna un decalaj de eficienta. O solutie de criza este, totusi, o … solutie de criza ! Nu este cea mai buna din punct de vedere al unor conditii normale, dar este adecvata unor conditii de criza. Ea ne poate ajuta sa supravietuim, sa nu iesim de pe piata… Cred ca observatia de bun simt, invocata adesea, ca traim intr-o lume reala, nu intr-una ideala are cea mai buna acoperire in economie.
iulie 2, 2009 at 5:25 pm
Pentru Bogdan: Imi prind bine explicatiile, mai atenueaza ceva din scepticismul meu privitor la valoarea surselor de informare- probabil ca propozitia wittgensteineeana mi se potriveste:”limitele lumii mele sunt limitele limbajului meu”.Apreciez orice sprijin in dezvoltarea limbajului meu.
Intrebarea mea vine acusi: ce criterii pot sa folosesc pentru a distinge sursele media credibile? Mi se pare incredibil de greu sa operez distinctia; am aplicat pe rand toate criteriile de validare a textelor filosofice, dar nu rezista- nici la coerenta, nici la consistenta si nici la criterii pragmatice de tipul: un om calificat este mai credibil decat unul necalificat- am auzit “analisti economici” cu prestigiu folosind conceptul de investitie in invatamant cand faceau trimitere la cumpararea de mobilier si hartie igienica(exagerez pentru intelegere)si explicau cum cumpararea unui scaun de 100 de lei in scoala nu genereaza inflatie, dar daca se ofera 100 de lei unui profesor, iar acesta isi cumpara un scaun de 100 de lei se genereaza inflatie.Si era pe un post specializat in economie! cu un mediator specialist in economie!- probabil ca nu se gandeau ca dincolo de sticla mai e inca unul care, daca asculta, si intelege.
iulie 3, 2009 at 4:34 am
Bogdan: ideea de “sursa media credibila” are relevanta pentru un sociolog, nu pentru un comunicator. Pentru acesta din urma conteaza doar ca media respective sunt credibile pentru un anumit segment de receptori si prin aceasta construiesc imagine. Totusi, intr-o stringere de date intrebarea Laurei despre criteriile de credibilitate merita luata in seama.
Laura: este clar ca media opereaza din ce in ce mai mult cu conceptul de “receptor anesteziat”. Nu le urmaresc evolutia decit tangential. Avind in vedere declinul televiziunii, ma intreb cit o sa mai reziste. Si cind te gindesti ca nu demult era “regina mediilor”…