(Ceea ce scriu acum este analiză comportamentală pură 
).
Tot gândindu-mă la lanţul simplu dar atât de greu de descifrat, antecedent-comportament-consecinţă, am început să înţeleg că nu numai comportamentele izolate pot fi analizate în acest mod, ci şi grupurile de comportamente şi chiar şi viziunile despre viaţă. Mai precis, o perspectivă greşită despre viaţă se poate să fi fost recompensată de către familie/societate în mod repetat şi astfel să se întărească. Nu de puţine ori se spune despre cineva că ” a fost greşit educat de femeile din viaţa lui”…afirmaţia se referă la tipurile de recompense simbolice pe care le-a primit de-a lungul istoriei de familie sau de cuplu.
“Oamenii în general îşi folosesc comportamentele pentru trei funcţii principale: vor să obţină ceva, să scape de ceva sau, pur şi simplu, caută o stimulare senzorială.” (Mary Barbera, Comportamentul verbal, Editura For You, Bucureşti, 2009, p.23).
Să luăm pe rând aceste funcţii ale comportamentelor. Putem da exemple din viaţa de cuplu ca să fie la îndemâna oricui :
a) Obţinerea unei recompense materiale sau simbolice din partea partenerului. Atunci când într-un cuplu unul dintre parteneri are pretenţii/reproşuri/nemulţumiri, de fapt solicită atenţie şi sentimente pozitive din partea partenerului. Este un comportament care cere recompensă afectivă. Aparent, cel care iniţiază probleme nu primeşte nici o recompensă, pentru că partenerul fie evită comunicarea, fie intră într-un conflict. Totuşi, cel care a iniţiat “comportamentul problemă” a câştigat atenţie, informaţii suplimentare de la celălalt şi eventual, asigurări care i-au întărit dispoziţia afectivă.
b) Evitarea unei sarcini. De multe ori partenerul mai turbulent sau mai coleric inventează ceva sau îşi “aminteşte” o problemă de discutat tocmai atunci când trebuia să realizeze o activitate mai plictisitoare pentru binele familiei. “Comportamentul problemă” are ca scop să devieze atenţia de la sarcina de realizat şi, prin enervarea celuilalt, să scoată obiectivele sarcinii de pe ordinea de zi.
c) Stimularea senzorială. Nu întotdeauna adulţii întreprind acţiuni pentru a obţine sau a scăpa de ceva. Unora le place pur şi simplu să enerveze sau să tulbure climatul vieţii de familie. Nu numai prin faptul că domină şi se simt mai puternici, hrănindu-şi eventualele frustrări (cu asta se înscriu tot la funcţia a) )ci pentru că au o plăcere intrinsecă de a savura comportamentele necontrolate ale altora. Pentru această funcţie, cel mai bun exemplu este televiziunea – o bună parte din audienţe au ieşit de sub “teoria U şi G” (care e deja prea complexă pentru a explica relaţia lor cu televizorul) şi se situează la un nivel pur senzorial.
Dar mă opresc aici ca să nu deviez de la analiza comportamentală…
iulie 10, 2009 at 1:35 pm
Eu cred cu tarie ca daca in educatia copiilor, parintii utilizeaza un limbaj comportamental in contradictie cu ceea ce comunica, efectele par sa fie rezultatul conflictului dintre ceea ce fac si ceea ce declara, mai mult, efectele par sa fie rezultatul imitarii comportamentelor si nu al declaratiilor.Avem un proverb care semnaleaza fenomenul descris de mine:”fa ce zice popa, nu ce face popa”.Nu stiu cati dintre parinti isi dau seama de asta.
Un exemplu- vorbesc de fata cu copilul si profesorul despre cat de importanta este educatia si invatatura, afiseaza un comportament interesat si apoi intand dirigintelui o motivare pentru absentele nejustificate ale copilului (post sau ante/factum, desi antefactum e mai grav).Apoi se mira de comportamentul copiilor lor.
Alt exemplu- copilasul de 3 ani cere bomboane si mama este prea ocupata sa observe politetea si rabdarea copilului si nu reactioneaza, apoi copilul face circ, obtine atentia parintelui si ii este clar ca pe viitor, daca vrea sa obtina ceva, trebuie sa faca circ.
Alt exemplu- pana in 89 un parinte era erou in familie atunci cand reusea sa obtina alimente rare, obiecte “pe sub mana”, iar obtinerea se baza de cele mai multe ori pe un contraserviciu, sau bani. Acel comportament era valorizat social, era apreciat pentru ca avea valente subversive fata de un sistem opresiv.Acum mamei care a furat spreiuri din fabrica pentru a le da vecinei care ii aducea salam, pe care il dadea unui medic pentru ca acesta sa ii dea 3 zile de concediu ca sa poata sa stea cu copilul acasa, acesta bolnav fiind, ii spunem ca a savarsit un lung sir de infractiuni, de la furt calificat, la trafic de influenta, etc. Motivul pentru care societatea noastra nu poate scapa de coruptie e si acesta, ca faptele de supravietuire calificate drept eroice sunt azi tratate ca infractiuni si e greu sa intelegi ca ceea ce a fost candva valorizat social, azi e ilegal. Din erou ajungi infractor, peste noapte.
Alt exemplu- non-conformismul unei persoane dintr-un grup este valorizata atat de membrii grupului, mai nou si de leaderi (sursa de feed-back si abaterea atentiei, supapa frustrarilor celorlalti, etc) incat sunt sanse ca persoana respectiva sa devina una temerara(vorbesc din experienta personala) si sa isi consume existenta in lupte ce nu-i apartin, pentru faptul ca acel comportament este valorizat social, la un moment dat.
Ma opresc, iar am uitat de mine, scuze.
iulie 10, 2009 at 3:42 pm
(Ba mie imi place sa citesc commenturi mai lungi decit postarile, seamana a dezbatere
)
Ma bucur ca ai dat exemple si din alte domenii.
prin interesul care se deplaseaza de la comportamente la valori.
Insa se cunoaste absolventul de filosofie
Analistul comportamental nu isi pune problema decit in termeni de eficienta: de ce se produce un anumit comportament, si ce poate face a) pentru a satisface nevoia care l-a generat, sau b) pentru a-l transforma in alt comportament, dezirabil.
iulie 10, 2009 at 5:04 pm
Antecedent-comportament-consecinta…pare ,mai curand, un mod laplacean de intelegere a determinarii universale.Popper ne conduce in lumea “norilor” pentru ca nu mai e viabil un determinism al”ceasornicelor”.Relatia nu e liniara, ci, presupune ramificatii; de multe ori, efectul influenteaza o cauzalitate complexa ale carei repercusiuni/daca se disjung, atunci,/se disjung cu dificultate. Apoi, M. Barbera-chiar si daca s-ar referi numai la comportamentul verbal(si nu la comportament, in general)-opereaza cu o reductie a functiilor conduitei. In fond, ce desemnam prin “comportament”? Daca il consideram relatie reciproca a omului cu mediul inconjurator , desfasurata cu consum energetic si avand finalitate adaptativa,atunci, functiile ii sunt mai numeroase;astfel, comportamentul are functie expresiva, functie ludica, functie de comunicare, dialectica, de cunoastere, de persuasiune etc.Toate acestea, in temeiul rationalitatii si al eficientei.De ce ,oare, de pilda, este comportamentul uman dialectic? Pentru ca natura umana este belicoasa, iar rezolvarea/depasirea conflictelor constituie un criteriu al rationalitatii si al eficientei.Dar de ce functia ludica?Leo Frobenius,Johan Huizinga,Ludwig Wittgenstein,Solomon Marcus s.a. ne-au demonstrat ca omul-fiinta social-culturala e identic cu” homo ludens” ,deci, performantele sale intr-ale jocului sunt expresii ale rationalitatii, eficientei.Teoriile comportamentale behavioriste raman depasite , dar, concomitent, traiesc intr-o istorie a psihologiei si a pedagogiei prin ceea ce-la timpul lor- au adus pozitiv.A vorbi, astazi, despre cele 3 functii comportamentale este echivalent cu intoarcerea la o pedagogie empirica pe care paremiologia romaneasca o formuleaza:” apa, paie si bataie”( aici, apa-sa primeasca;bataie-sa evite; paie-nu pentru hrana, ci, …foc de paie/stimulare senzoriala vizuala).
iulie 11, 2009 at 4:19 am
Exista mai multe variante ale analizei functionale. Intr-adevar cea comportamentala este cea mai simpla. Motivul pentru care inca “traieste”este acela ca isi demonstreaza eficienta in practica. Daca vreau sa am o interventie concreta in organizatii nici unul dintre autorii citati nu ma ajuta. In schimb, analiza comportamentala aplicata corect ma poate ajuta sa imi ating obiectivele.
iulie 11, 2009 at 4:34 pm
Behaviorismul este valoros in interventii unde primeaza eficienta.Nu cred ca este posibil ca intr-o firma sa incerci sa “educi” angajatii si sa le analizezi comportamentul pe alte temeiuri(decat behavioriste) psihologice, sau filosofice (desi am aceasta orientare, cum bine ati zis)si pentru simplul fapt ca nu exista niciun interes.Mai mult, cred ca asociatia psihologilor ne-ar aduce intenta proces (glumesc un pic), dar zau, le-am fura obiectul muncii daca ne-am porni sa “tratam” angajatii.Si orice teorie, indiferent de vechime isi pastreaza valabilitatea, nu numai prin fundamente, unele rezista la criteriul utilitatii. De ex. decat sa-l invat pe fiul meu sa-si lege sireturile, am decis sa-i cumpar pantofi cu scai (scuze pentru raspunsul usor superficial, dar am o reactie ciudata cand aud termenul de depasit…o fi varsta? chstie freudiana)
O duminica placuta si multumesc pentru ingaduinta si raspunsuri. Si mie imi plac dezbaterile.