Românii “săraci, dar optimişti”

Am vizionat subiectul acesta la “Ora de ştiri” de vineri (http://www.tvr.ro/articol.php?id=42080&c=118), când s-a comentat un Eurobarometru din primăvara 2008, dat recent spre publicare. Pentru sociologi, faptul că românii sunt “săraci, dar optimişti” nu este o noutate. Starea aceasta de spirit a fost subliniată şi comentată de Dumitru Sandu în barometrele publicate în ultimii ani. Mai precis, din Eurobarometru reiese că 43% dintre români cred că în următoarele 12 luni vor trăi mai bine (procent rămas neschimbat în ultima vreme).

O nuanţă care m-a surprins din ştire se referea la faptul că “tot mai mulţi români sunt nemulţumiţi de calitatea vieţii”…nu se poate trage o asemenea concluzie decât printr-o citire superficială a barometrului. Se vorbeşte în capitole separate despre (*) satisfacţia faţă de viaţa proprie (în creştere cu 10% în ultimii doi ani, acum 53% dintre români sunt mulţumiţi de viaţa pe care o duc) şi (*) despre imaginea socială a românilor cu privire la calitatea vieţii comparativ cu media europeană: aici indicatorii sunt scăzuţi (82% dintre români cred că nivelul de trai este mai scăzut comparativ cu ţările din UE). Nu trebuie să confundăm “imaginea românilor despre calitatea vieţii lor comparativ cu UE” cu “satisfacţia românilor privind nivelul calităţii vieţii”. Acesta din urmă nu a fost unul din indicatorii măsuraţi în cadrul barometrului, însă studiile ICCV anterioare au relevat un nivel mai degrabă ridicat al satisfacţiei românilor comparativ cu nivelul efectiv de trai - de exemplu, condiţii proaste de locuire în mediul urban, dar evaluate pozitiv). Barometrul este foarte interesant de citit, evident pentru cei care au răbdare (http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb69/eb69_ro_nat.pdf). Un element interesant de exemplu este creşterea încrederii în media cu 10% în ultimul an de zile, s-a ajuns la un nivel de încredere ridicat comparativ cu instituţiile (partidele, Parlamentul, Guvernul, justiţia în continuare au un nivel scăzut de încredere din partea românilor).

Dezbaterea din studio nu mi s-a părut bine gândită…a fost un reprezentant al sindicatelor (ar fi trebuit să fie un sociolog) şi un analist media. Discuţia, destul de superficială, s-a îndreptat spre puterea efectivă de cumpărare şi spre atitudinea/strategiile băncilor (adică s-a îndepărtat de subiectul propus).

 

Ştirile televizate şi noile media: intersecţia dintre spaţiul real şi spaţiul virtual

…Tema prezentată de mine la conferinţa SNSPA de astăzi.

Concluziile cercetării: (a) Televiziunea nu reprezintă o sursă de ştiri pentru media sociale: utilizatorii preferă, în această ordine, revistele online şi variantele online ale media tipărite. Raţiunea pentru această preferinţă este rapiditatea lansării ştirilor în mediul online (revistele online pot prelucra mai repede o ştire pentru că prelucrarea necesită mai puţin timp şi efort decât în cazul media audio-vizuale). În aceste condiţii, nu se poate vorbi de o preluare, ci de o coexistenţă a ştirilor (televiziunea este menţionată ca sursă extrem de rar, în schimb sursele tip revistă online sau variante online ale presei tipărite sunt menţionate frecvent), deci ipoteza s-a verificat chiar într-o formă mai tare decât varianta avansată la iniţierea cercetării. (b) În media sociale, interpretările au prioritate faţă de preluările de ştiri, indiferent de tipul de blog analizat, iar numărul de comentarii legate spontan de o ştire transformată în entry este direct proporţional cu ponderea ei în agenda socială; (c) În media sociale, sunt preluate şi/sau interpretate ştirile politice şi cele care se referă la evenimente cu impact colectiv: pseudo-ştirile (produsele specifice infotainmentului) nu se regăsesc deloc în spaţiul virtual; de asemenea nu se regăsesc ştirile care presupun evenimente reale, dar ai căror protagonişti nu sunt persoane publice. Aşadar, media sociale preiau şi personalizează funcţia de informare a televiziunii: se creează reţele şi mecanisme de selecţie a informaţiei, ca mecanism de apărare faţă de redundanţa informaţiei în cazul media tradiţionale. .

În consecinţă, schimbarea funcţiilor media tradiţionale se raportează în mod diferenţiat la două categorii de audienţă. Pentru audienţa specializată a noilor media (“bloggeri”), media tradiţionale îndeplinesc doar funcţia de supraveghere a mediului (cu precădere presa scrisă) şi cel mult o funcţie de transmitere culturală (reprezentare, legitimare de valori). Pentru audienţa care oscilează între media tradiţionale şi media sociale (“forumişti”) cele patru funcţii din modelul lui Wright (supraveghere şi informare, punere în relaţie, transmitere culturală, loisir) rămân valabile pentru media tradiţionale (în special televiziunea) iar media sociale îndeplinesc în special funcţia de punere în relaţie.

 

Reality show-urile şi saturaţia audienţei

Dacă ar fi să considerăm reacţia publicurilor, în viitorul apropiat ar trebui să se profileze un declin al reality show-urilor. Ca orice modă TV, atunci când au fost importate din afară acestea au cunoscut o epocă de aur (a se vedea popularitatea primei ediţii Big Brother) apoi o stabilizare…iar în ultima vreme publicul acestui tip de emisiuni a început să devină din ce în ce mai subţire. Pe de o parte, supralicitarea genului la mai multe televiziuni şi în mai multe variante a provocat confuzia segmentelor vizate, iar pe de altă parte supralicitarea artificială a anumitor subiecte a obosit pe mulţi din cei amatori (chiar pe unii dintre cei mai docili membri ai audienţei). Din câte aud de la vecini şi rude (vârsta a treia, mari consumatori de televiziune, până acum extrem de amatori de identificare cu vieţile altora), în ultimele trei zile singurul lucru care a putut fi vizionat pe “n” canale de televiziune a fost “botezul secolului” (!?!) …nu ştiu câţi au putut privi cu interes reluarea la nesfârşit a evenimentului respectiv. Ce va urma după reality-show-uri? Ar fi bine de ştiut cu ce invenţii vor mai veni televiziunile…par complet lipsite de inspiraţie :).

 

Influenţe şi motivaţii în dezvoltarea blogurilor

…Ca o continuare a dezbaterii de aseară (joi) de la TVR2 de la “Ora de ştiri”, câteva elemente despre cauzele exploziei blogurilor şi a social media în general.

Invitatul cu care am fost aseară în emisiune, Iulian Comănescu, îmi spunea “în culise” că explozia de bloguri se datorează uşurinţei cu care se creează şi se citesc. Aceasta  ar fi o explicaţie tehnică, însă eu am încercat în cercetarea mea să merg mai departe cu inferenţele.

Dezvoltarea “social media” a fost determinată de două presiuni: una dinspre mediul social şi una dinspre media tradiţionale.

(1) În plan social se înregistrează o schimbare a stilului de viaţă în special în mediul urban. Familia extinsă tinde să dispară, familiile devin nucleare sau monoparentale (deci grupurile primare se reduc la mărime) iar grupurile secundare (grupurile de prieteni) se diluează din cauza delocalizării: oamenii pot munci la distanţe mari faţă de locul în care trăiesc, cu ajutorul maşinii personale pot să îşi petreacă timpul liber departe de casă, cumpărăturile se fac la hipermarketuri etc. Deci comunitatea în sens tradiţional dispare…a dispărut deja, în oraşele mari. Însă dorinţa de socializare a rămas la acelaşi nivel şi “comunitatea” a devenit acum din reală, virtuală.

(2) Dinspre media tradiţionale s-a exercitat de asemenea o presiune pentru că există nevoi ale indivizilor pe care media nu le satisfac: (a) indivizii nu îşi pot exprima suficient opinia cu privire la evenimentele din spaţiul public; (b) indivizii nu se regăsesc în clişeele şi stereotipurile identitare promovate de media; (c) indivizii nu îşi regăsesc subiectele de interes în agenda media; (d) media tradiţionale nu sunt suficient de interactive; (e)  media tradiţionale nu oferă soluţii concrete indivizilor în momentul în care apar probleme. Toate aceste nevoi ale audienţelor nesatisfăcute de media tradiţionale s-au transformat în motivaţii de utilizare a noilor media.