În iarna aceasta a circulat un mail numit „Amintiri din copilărie” – nu ştiu cine l-a scris dar a fost foarte inspirat. De-abia când îl citim ne dăm seama, cei din generaţia respectivă, cât s-au schimbat lucrurile pentru generaţiile următoare. Noi am fost denumiţi „generaţia de sacrificiu” şi într-o măsură aşa a fost, numai că nu avem deloc acest sentiment, mai ales cînd e vorba de „amintiri din copilărie”…

„Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata.
Suntem ultima generatie care a jucat „Ascunselea”,”Castel”, „Ratele si vanatorii”, „Tara, tara! Vrem ostasi”,”Prinselea”,”Sticluta cu otrava”,”Hotii si vardistii”, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme doua zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea haine de firma Lee sau Puma era deja lider de gasca.
Noi am fost ultimii „Soimi ai Patriei” si ultimii „Pioneri”.
La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata cu rom si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii.
Noi am ascultat si Depeche Mode, si Metallica, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele de la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Am citit „Licurici”, „Pif”, „Ciresarii”, si am baut Cico si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri „de la TEC” fara sa ne fie teama ca „au prea multe E-uri”, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit Internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, dar taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation, ci jocuri Tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam „Fantanita”, sau „Flori, fete sau baieti”, sau „Adevar sau Provocare”. Noi suntem cei care inca au mai „cerut prietenia”, care inca roseam la cuvantul „sex”, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie „De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile in cutii cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri ne trimiteau singuri sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de „first-timers” … „

Anunțuri