Lansările de carte (ca şi vernisajele de expoziţii) au ajuns sa pară uşor anacronice in era Internetului. Capcana virtuală este atât de mare incât carţile sunt net dezavantajate…viaţa tuturor a ajuns sa depindă atât de mult de calculator incât ieşirile şi contactele directe s-au rărit. Eu sunt o mare susţinătoare a spaţiului virtual (cred că se vede 🙂 ) pentru nenumăratele avantaje (printre  care în top ar fi că permite oamenilor cu interese/profiluri asemănătoare să se cunoască şi să comunice chiar la mare distanţă, şi permite delocalizarea activităţilor profesionale) însa nu pot să nu privesc cu tristeţe disoluţia ireversibilă a lumii în care am crescut.

De aceea lansarile tip Green Hours sunt binevenite…locul mi-a trezit nostalgii faţă de viaţa din studenţie (era atmosfera din Lăptăria lui Enache acum 15 ani)…un loc în care nu ai semnal la telefon este întotdeauna interesant pentru că te obligă să comunici în stilul clasic, face to face – stil demodat, acum.

Pe lângă asta, o lansare de carte este un final şi un nou început, emoţia unor reevaluări, transformări şi planuri…a împărtăşirii unor valori şi principii, alături de oameni „aproape de suflet”.

Îmi dau seama că acum şi spaţiul virtual este investit cu conotaţii emoţionale aparte, pentru că mulţi oameni au ales „publicarea online”, iar blogurile sunt „cărţi în mişcare”, cărţi dinamice, interactive…însă obiectul „carte” are o valoare intrinsecă pe care sper că şi-o va păstra oricum ar evolua spaţiul public în viitor.

Anunțuri