După cum era de aşteptat, cercetarea realizată de D&D Research şi Leo Burnett a facut mare vâlvă în spaţiul virtual…şi pe drept cuvânt, spaţiul virtual e populat în mare măsură de vârste între 16-24 de ani şi cercetarea îi priveşte în mod direct. Eu am prins de veste despre cercetare din spaţiul real (emisiunea „Ora de ştiri” de la Tvr2 din 30.01, puteţi vedea ştirea la http://www.tvr.ro/tineret.php?play=29053) şi prin urmare nu sunt în posesia informaţiei complete, ştirile prin natura lor nu pot prezenta toate aspectele unei cercetări. De exemplu, în comentariu s-a spus ca în ceea ce priveşte repartiţia la trei dintre categorii diferenţele de gen sunt nesemnificative, însă totuşi în categoria „rebeli de cartier” sunt mai mult baieţi cum era şi firesc… iar în categoria „conservatori” sunt mai mult fete (cum era de aşteptat)…totuşi ponderea în cadrul fiecărei categorii ar fi destul de importantă, poate colegii noştri vor publica această cercetare ca sa ne lămurim.

Dincolo de nelamuriri, este absolut îmbucurătoare ponderea pe categorii (30% „conservatori”, 19% „ambiţioşi calculaţi”, 18% „rebeli de cartier”, 16% „oportunişti”, 17% „pesimişti confuzi”). Faptul că într-o societate care a fost destul de des „în derivă” (iar valorile şi stilul de viaţă au cunoscut modificări radicale) aproape jumătate din generaţia tânără din mediul urban a reuşit, aproape fără ajutor din mediul social, să aibă o busolă (ma refer la primele două categorii) este remarcabil. Când spun „fără ajutor” mă gândesc în special la deriva şi eşecul de misiune al şcolii româneşti… înseamnă în acest caz că familia este instituţia care a reuşit în proporţie mai mare să conserve un anumit sistem de valori.

Revenind la minidezbaterea cu Răzvan Mătăşel care a avut loc în studio după difuzarea ştirii…s-a vorbit despre ponderea foarte mare pe care o are Internetul în interacţiunea socială a tinerilor.  Pentru toţi cred că era un lucru ştiut, de fapt… însă aş vrea să ofer o explicaţie „din partea generaţiei 70” care a fost o generaţie 100% face-to-face şi deci diferită de cea actuală. Nu numai atractivitatea noii tehnologii este cea care a determinat migraţia tinerilor în spaţiul virtual…ci în primul rând schimbarea socială şi a stilului de viaţă al părinţilor. Grupurile primare s-au diluat, relaţiile cu proximitatea s-au rarefiat, delocalizarea familiilor este evidentă şi a avut consecinţe la nivelul generaţiei tinere: ei nu mai socializează în acelaşi loc ca să poată construi relaţii constante într-un grup de prieteni, ci iau la rând „locurile interesante”, nu mai merg la şcoala cea mai apropiată ci la şcoala „mai bună” de la n staţii distanţă, nu îşi mai petrec vacanţele în acelaşi loc, „la ţară” sau pe litoralul românesc ci în destinaţii care acum 20 de ani ar fi părut exotice…Grecia, Spania sau Franţa. O altă cauză majoră este alienarea indusă de canalele TV comerciale care prin abordarea bazată pe stereotipuri şi divertisment facil (ca să nu spun un adjectiv mai dur) nu oferă posibilitatea individualizării modelului de receptare: tinerii se regăsesc prea puţin în „lumea de pe sticlă” şi preferă să migreze în spaţiul virtual care este mult mai atractiv prin varietatea posibilităţilor de exprimare. Şi fenomenul este de observat pentru că se va amplifica în viitor :(.

 Încă ceva despre apartenenţa la categorii…(observaţia asta e pentru studenţii care s-au apucat de aplicaţiile pe care le vor preda luni!!) este important să înţelegem că denumirea unei categorii nu este decât o etichetă pentru un sociostil…citeam un comentariu pe blogul lui Dan Petre, cum că un student s-a identificat în toate categoriile…apartenenţa la o categorie nu se face lipind mecanic „eticheta” ca şi atribut ci numai prin seria de caracteristici din spatele „etichetei”…cum ar fi valori asociate, aspiraţii, repartiţia timpului, consum de media, petrecerea timpului liber, modalităţi de socializare ş.a.

Acestea fiind zise, mult spor tuturor la aplicaţii şi examene…vă doresc cât mai puţine nopţi pierdute pentru că sunt dăunătoare pentru materia cenuşie :).

Anunțuri