Promisesem că revin cu ponderea tipurilor de bloguri aşa cum reiese din cercetarea de acum o lună şi jumătate. Perioada analizei: 1-3 ianuarie 2008. Număr de bloguri analizate: 270. Eşantion: aproximativ prima treime din blogurile afisate pe wordpress.com (blogurile afişate la data respectivă erau aproximativ 930). Metoda: analiza de conţinut. Încadrarea în categorii s-a făcut prin analiza materialelor de pe prima pagina a blogului.

(Nu mai reiau categoriile pentru că sunt explicate mai jos)

1. Bloguri personale: 41,3 % dintre care:

   1a. narative:  7%

  1b. “filosofie de viaţă”: 4%

  1c. bloguri “comentariu personal”: 20,7%

  1d. bloguri comentariu de viaţă publică: 6,6%

   1e. bloguri preluare: 3%.

2. Bloguri profesionale: 4,4%

3. Bloguri “hobby”: 8,5%

4. Bloguri colective „de nişă”:13,5%

   4a. (La 4a am încadrat un grup din diaspora care a produs un număr enorm de bloguri prin care promovează nu numai o anumită idee ci şi curentul literar şi grupul lor – oricum mi s-a părut că numărul de 30 de bloguri este prea mare pentru numărul mic de idei promovate): 11%

  4b. (blogurile care intră de fapt în această categorie): 2,5%

5. Bloguri colective profesionale (sau bloguri de organizaţie): 1,4%

6. Bloguri de tip religios: 3,7%

7. Blogurile “revistă online”: 4%

8. Bloguri temporare: 2,2%

(După cum se vede am topit categoria 9 în celelalte pentru că astfel clasificarea este mai corectă.)

În afară de asta am găsit un număr foarte mare de bloguri (18%) care nu au fost introduse în categorii pentru că erau inactive…fie nu puteau fi accesate, fie posesorul se mutase pe o altă adresă de web.  

Ce spun aceste procente?…În primul rând, că în spaţiul virtual românesc blogul a rămas foarte aproape de accepţiunea iniţială: jurnal online, formă de exprimare personală  şi subiectivă în spaţiul public (virtual). Blogul profesional (eventual, blogul instrument de comunicare internă) este prea puţin dezvoltat. La fel, faptul că blogurile de organizaţie sunt prea puţin numeroase arată faptul că blogul nu este încă exploatat la nivel organizaţional conform potenţialului pe care îl are. Se pare că teoria este foarte departe de practică în cazul blogurilor în spaţiul virtual românesc. Am văzut de câteva sesiuni de licenţe/dizertaţii încoace studii de caz cu new media ca instrumente de marketing şi imagine dar e limpede că nu se aplică deocamdată…. blogul rămâne un instrument de exprimare personal (cel mult un instrument de creare de imagine pentru unii actori politici însă fenomenul nu a reprezentat unul din scopurile analizei). De asemenea numărul mic al blogurilor temporare arată că evenimentele sau campaniile nu pun un accent prea mare pe spaţiul virtual…probabil se consideră că utilizatorii de Internet reprezintă un segment destul de îngust. Ar trebui reconsiderat acest lucru pentru că evoluţia este destul de dinamică în ceea ce priveşte utilizarea Internetului.

Iar în ceea ce priveşte procentul mare de bloguri inactive sau „părăsite”…asta arată dinamismul pronunţat al comunităţilor virtuale. Identităţile virtuale pot să dispară sau să devină „staţii” nefrecventate la fel de repede cum au apărut…(va urma).  

 

Anunțuri