Temerile exagerate şi nejustificate faţă de fenomene ipotetice din viitor – poluare, cataclisme, terorism- amplificate în mintea oamenilor până la stadiul de nevroză (nevroză de fapt, nu psihoză, cum s-a spus în ştirea de pe tvr 2 aseară : http://www.tvr.ro/articol.php?id=32225&c=133) a fost denumită „sinistroză” (nu mi se pare un termen prea nimerit).
Fenomenul este real şi are o oarecare legătură cu comprimarea timpului, e adevărat. Însă nu s-a subliniat suficient şi rolul factorilor care contaminează minţile respective. Studiile de sociologia comunicării au arătat că, prin procesul de cultivare, marii consumatori de televiziune îşi însuşesc o viziune deformată asupra lumii: ştirile catastrofice, sublinierea crimelor şi infracţiunilor, filmele incredibil de violente, încurajarea agresivităţii (până şi în desenele animate) concurează la construirea acestui tablou. Deci, dacă televiziunile, în goana lor după rating, nu îşi pun deloc întrebări de ordin etic, alţii ar trebui să o facă (există teoretic acel CNA, dar nu ştiu cu ce se ocupă din moment ce, începând cu ora 20,00, se difuzează pe majoritatea canalelor scene cumplite şi toată lumea e calmă de parcă nu s-ar întâmpla nimic).
Despre modalităţile prin care omul obişnuit ar putea să combată acest fenomen- se spunea că „ar fi bine ca oamenii să îşi construiască o viziune mai calmă, mai moderată asupra vieţii”…dar, dacă ne gândim în special la români, cum să o facă? Mai precis, cine îi lasă să îşi construiască o altfel de viziune? Cumva, evenimentele previzibile şi armonioase din proximitate? Siguranţa că sunt respectaţi de ceilalţi oameni şi de instituţii?
În finalul dezbaterii s-a vorbit şi despre distribuţia pe vârste în privinţa acestui tip de anxietate. Aici nu sunt deloc de acord cu ceea ce s-a spus, că mai degrabă tinerii sunt înclinaţi să se teamă în timp ce bătrânii ar fi mai înţelepţi. Dimpotrivă, cei în vârstă sunt mai vulnerabili la „contaminarea cu anxietate” pentru că se simt slabi…bolile şi lipsa resurselor sunt un teren favorabil pentru instalarea anxietăţii, în timp ce persoanele tinere au energie şi mai multă încredere în posibilităţile lor de adaptare. Nu numai că cei în vârstă au „terenul favorabil” dar sunt şi mari consumatori de televiziune, deci „factorii patogeni” acţionează din plin. Cei tineri, fiind consumatori de Internet, au posibilitatea să selecteze şi să elimine tendinţele de cultivare. Şi, dacă ar fi să ne referim în special la România, opoziţia de stil şi valori între categoriile de vârstă este mai evidentă faţă de alte ţări (sociologia generaţiilor ar trebui să îşi pună probleme noi pentru că, din câte se pare, conflictul între generaţii s-a intensificat şi s-a acutizat – dar acesta este un alt subiect).
Anunțuri