Într-un post recent, unul din absolvenţii noştri (www.octavdafinoiu.ro), care scrie şi o carte (mă bucur că scrie cineva o carte pe această idee) s-a referit la titlul blogului de faţă.

De unde vine titlul… după revoluţia din 1989 a fost o serie de emisiuni la TVR care se numea „Cuvântul care zideşte”. Emisiunile au fost moderate de Gabriel Liiceanu şi în cadrul lor era pe rând invitat câte un filosof/autor cunoscut. Au fost emisiuni extrem de dense, cu multe idei interesante pe metrul pătrat de dezbatere. Pentru mai mulţi din generaţia mea, care eram la majorat şi într-o stare de receptivitate maximă, emisiunile ca aceasta erau ca o ploaie mult aşteptată pentru o grădină însetată, după ani în care spaţiul public românesc fusese încremenit într-o imobilitate absurdă, de neimaginat pentru cei care nu au trăit-o. Cred că toţi cei care aveau mai mult de paisprezece ani la vremea aceea îşi amintesc de climatul social efervescent din 1990, în care televiziunea avea o legitimitate cu totul specială iar noi „sorbeam” tot ce apărea la televizor (e adevărat că nu exista o selecţie prea riguroasă, însă au fost unele emisiuni extrem de valoroase pe care le dezbăteam după aceea, cei câţiva care eram pe aceeaşi lungime de undă).

Cea mai interesantă emisiune din serie (au fost doar câteva, din câte îmi amintesc) mi s-a părut prima, în care s-a justificat alegerea titlului („Cuvântul care zideşte”). Concluzia cu care am rămas eu în urma emisiunii a fost aceasta, Cuvintele atrag realul… Am notat-o şi mi-a revenit în minte ani de zile…la un moment dat am reuşit să o integrez într-un ansamblu de idei mai coerent, dar odată cu începutul blogului am acceptat ideea că, probabil, nu voi avea niciodată timp să scriu o carte cu acest titlu. De altfel, este mai important cum este folosită o idee decât cum este argumentată.

Dacă acceptăm ideea aceasta mergem mai departe şi spunem că şi Cuvintele nespuse atrag realul… gândurile, adică. Dacă acceptăm şi aceasta, vom fi mult mai atenţi la ce ne gândim, pentru că ceea ce gândim va deveni, mai devreme sau mai târziu, realitatea în care trăim.

Anunțuri