Ieri am fost la susţinerea publică a tezei de doctorat a Irinei Stănciugelu (Bravo, Irina! Aşteptăm cartea!). Între altele, ea şi-a propus să demonstreze în lucrarea ei că manipularea nu este inerentă procesului de comunicare publică, aşa cum greşit se crede. De aici o întreagă discuţie cu comisia pe marginea definirii corecte a manipulării şi a criteriilor după care se trasează linia de demarcaţie între persuasiune, influenţare şi manipulare. S-a subliniat (domnul Borţun) că, odată ce legitimarea nu se mai construieşte de sus în jos pe baza ideologiilor, interesul public se defineşte extrem de relativ şi această linie de demarcaţie este foarte fluidă. Ideea de spaţiu public definită în termenii lui Habermas devine importantă (interesul public fiind un vector al dezbaterii între actorii publici, instituţii, organizaţii, media).
Da, aş adăuga eu (cei din public nu am mai vorbit că am fi stat până seara!) dar:
(1) Forţele care acţionează în spaţiul public românesc sunt inegale (pe baza mecanismelor de legitimare de „jos în sus” ne trezim într-adevăr că oricine are suficiente mijloace financiare îşi poate construi o imagine şi poate accede la poziţii de responsabilitate în instituţii) deci rezultanta lor este discutabilă;
(2) Manipularea este o tendinţă umană naturală (relaţiile interpersonale sunt majoritatea de tip câştig-pierdere), o tendinţă care se transferă extrem de uşor în plan public, în condiţiile în care sistemul de valori care conduce comportamentul social s-a relativizat;
(3) Obsesia de a avea rezultate cu orice preţ duce şi la nivelul dezvoltării teoriilor la viziuni discutabile din punct de vedere moral (de exemplu NLP- programarea neurolingvistică, din ce în ce mai la modă în ultima vreme inclusiv în comunicarea publică), viziuni pe care nimeni nu le sancţionează.
Dincolo de aceste idei, îmi dau seama cu tristeţe cât de departe este lumea academică de lumea practicii comunicării…dezbaterile rămân la un nivel retoric. Practicienii îşi pot forma (dacă îşi propun) un instinct al corectitudinii dar, din câte am văzut, sunt puţini cei care au maturitate şi responsabilitate, şi pot avea de suferit de pe urma acestei atitudini. Valorile şi principiile sunt acceptate în mod decorativ, în timp ce viaţa organizaţiilor şi viaţa publică se conduc după legea junglei…
Anunțuri