Demografia este o disciplină fascinantă pentru că redă extrem de concentrat caracteristicile unei societăţi şi nivelul la care a ajuns. La prima vedere sunt doar cifre şi procente, dar „traduse” şi comparate între ele (pe ani) precum şi cu cifrele similare din alte ţări europene, reflectă tendinţele şi sănătatea unui ansamblu social.

Dacă ne uităm la un singur element, mortalitatea infantilă (http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana), ne dăm seama că în România anului 2008, conceptul de politică publică în domeniul sănătăţii este doar o expresie frumoasă pe hârtie. România are nivelul cel mai ridicat la mortalitatea copiilor sub un an din Europa (17 la mie), cifră care, după oarecare fluctuaţii între 2000 şi 2006, a crescut din nou la acest nivel incredibil (în statele europene această cifră variază în jurul a 4 la mie) .

(Îmi revine în memorie sala de curs din anul I Sociologie şi profesorul Dumitru Sandu, care ne explica de ce mortalitatea infantilă, împreună cu speranţa de viaţă, reprezintă indicatorii cei mai relevanţi pentru a identifica nivelul de dezvoltare a unei societăţi). Mortalitatea infantilă este un indicator important pentru că noul-născut este cel mai fragil stadiu al vieţii şi măsura în care supravieţuieşte este direct legată de nivelul societăţii respective…numai societăţile dezvoltate au un nivel corespunzător al asistenţei medicale şi al condiţiilor în care trăiesc copiii mici, precum şi o viteză mare de intervenţie în caz de nevoie.

Deci cifrele demonstrează şi ele, încă odată, teoria formelor fără fond. Am importat deocamdată doar designuri urbane şi stiluri de viaţă din Uniunea Europeană. Ce era mai important, adică respectul pentru om, am uitat să importăm…

Anunțuri