Aud de la o prietenă (altă prietenă decât cea din postul anterior 🙂 – prietenele sunt un rezervor inepuizabil de idei şi poveşti) o poveste care s-a petrecut într-o reţea socială virtuală. Cineva de genul feminin, around 35, a cunoscut în această reţea pe cineva de genul masculin care pretindea că are sentimente foarte serioase şi pe termen lung… însă, chiar şi după ce s-au întâlnit în spaţiul real, nu avea suficientă încredere în fidelitatea lui, aşa că s-a gândit să îl testeze. Şi-a creat în aceeaşi reţea socială încă o identitate „clonă” mai tânără cu câţiva ani (a creat-o într-un mod inteligent, cu fotografii şi detalii care o făceau să pară reală şi foarte diferită de ea însăşi) şi l-a asediat cu identitatea alternativă. Povestea a luat sfârşit în momentul în care „cealaltă” l-a convins să se întâlnească şi a văzut că s-a dus la întâlnire…

De aici pornind, ne dăm seama de posibilităţile pe care le oferă spaţiul virtual în privinţa identităţilor paralele. Imaginea unei persoane publice poate fi construită pe un blog de un staff limitat, dar cu condeie inteligente care se pot multiplica dând iluzia unui şir nesfârşit de susţinători. Invers, imaginea unei persoane publice poate fi afectată pe un blog prin multiplicarea unui singur oponent în „n” critici de ambele sexe. Cei care doresc să joace corect trebuie totuşi să gestioneze şi probleme de acest gen, altfel nu supravieţuiesc (retragerea sau tăcerea nu sunt o soluţie, pe viitor majoritatea persoanelor publice vor fi prezente şi în spaţiul virtual). Pentru menţinerea imaginii este nevoie, în afară de cunoştinţele de comunicare obişnuite, de intuiţie, ingeniozitate şi viteză de reacţie… părerea mea este că imaginea în mediul online va deveni în viitorul apropiat un domeniu bine conturat.

(Când le spun studenţilor să stăpânească bine limba română şi să înveţe să scrie, iar ei nu mă ascultă…)

Anunțuri