(Etnometodologia este o ramură a interacţionismului simbolic care presupune decodificarea normelor implicite care orientează viaţa colectivă. O modalitate de a le testa cum funcţionează este de a le răsturna prin comportamente neaşteptate, care provoacă reacţiile de protest ale celorlalţi indivizi: de exemplu, un actor social care îşi vizitează mama şi se poartă ca un chiriaş, un student care merge la cursuri şi se comportă ca la un bar…sau forma uşoară, mersul la un eveniment de protocol în ţinută informală. La fel de interesantă este analiza situaţiilor provocate involuntar de personajele deviante.)

….Ploaie de iarnă rătăcită în aprilie. Fluviul de maşini curge impersonal, împrăştiind cu generozitate pe trotuare şuvoaie de apă peste trecătorii deja resemnaţi. Din neantul de metal apare statura şovăitoare a unui troleibuz. Nu se mai vede nimic salvator în jur, aşa că trecătorii urcă într-un şir nesfârşit. După câteva secunde în care se face pe tăcute negocierea locurilor, nivelul de stres scade brusc în limitele normale şi face loc, doar pentru o clipă, unei stări de calm. Brusc, cineva începe să vorbească cu voce tare…nu este un cerşetor, deşi recită versuri. E inofensiv, dar ar avea nevoie de ajutorul unui psihiatru. E coerent, numai că schimbă subiectul foarte rapid, din două în două propoziţii…pare cultivat, dar dezechilibrat. Studentele de pe interval zâmbesc în tăcere. Un om care s-a îndreptat spre uşă cu încetineala unei broaşte ţestoase deschide gura să îi spună ceva, dar se răzgândeşte. Bărbaţii de pe scaune schimbă priviri cu subînţeles. Dinspre uşă se aude vocea isterizată a unei gospodine: „Dar vrei, te rog, să taci?!” Uite am tăcut…(tace trei secunde) dar să ştii că nu sunt singur. Prietenul meu mi-a spus „ştii că tu eşti mai deştept decât mine? „iar eu i-am spus…”„Păi dacă eşti deştept, du-te să te pună aştia în guvern”, îl întrerupe cineva de la geam. Studentele izbucnesc în râs. Cui îi pasă de o rămurică? Codrului nu-i pasă…„Domnule, intervine din nou gospodina, dacă nu taci, te dăm afară”. Omul greoi de lângă ea prinde curaj şi spune şi el în surdină: „Da. Să îl dăm afară”. Nastra naradnaia…”I-auzi, comentează personajul de la geam, încurajat de râsul vesel al studentelor, acum ai luat-o pe limba lui Iliescu. Dar ceva în limba lui Shakespeare nu ştii să ne spui?” Muje sva jelaiu, dreznia strana…Studentele se prăpădesc de râs. Râd atât de tare, încât râsul se întinde într-o jumătate de troleibuz. În faţa valului contagios, gospodina pare încurcată şi renunţă la sentinţa pe care o pregătise. Troleibuzul opreşte în prima staţie. Trecătorul incomod coboară şi, de jos, îi spune gospodinei care a rămas în troleibuz: I know where I am…

(We know where we are too…unfortunately…)

Anunțuri