Hărţile mentale sunt un domeniu care îi pasionează pe psihosociologi. Aspectul cel mai cunoscut îndeobşte este că imaginea de ţară înfluenţează modul în care oamenii „văd” în minte harta lumii, mai precis, poziţia şi mărimea diferitelor ţări (un proiect de cercetare interesant ar fi ca mai mulţi români din diaspora să facă simultan un sondaj cu tema „harta mentală a României în puncte diferite ale lumii”; de fapt, am atâtea prietene şi cunoştinţe plecate definitiv în afară încât ar merita încercat) .

Acesta este unul din sensurile termenului de hartă mentală…un alt sens se referă la o geografie la scară mai mică, geografia noastră personală. Acest sens poate fi simţit mai intens de cei care s-au „dezrădăcinat” de undeva, fie că vorbim despre o comunitate retrânsă, un oraş sau o ţară. Dezrădăcinarea e însoţită de procese afective, amintiri şi sentimente care se transformă succesiv în timp sub influenţa experienţelor trăite în alte locuri şi în alte grupuri primare/secundare, astfel încât memoria afectivă sfârşeşte prin a imprima o cu totul altă hartă mentală decât cea reală. „Dezrădăcinaţii” pot proba uşor fenomenul reîntorcându-se după ani buni de absenţă în locuri cărora le-au aparţinut… primul sentiment este cel produs de schimbările obiective ale locurilor şi oamenilor, schimbări care trezesc nostalgia, ca în povestea „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”. Al doilea strat de sentimente este mai profund: este un lanţ care începe cu surpriza că locurile dragi nu au acele caracteristici care s-au imprimat în minte. Grădina misterioasă în iarba căreia au fost îngropate o mulţime de secrete era în realitate mai mică. Blocul cu patru etaje care părea o fortăreaţă era de fapt o construcţie cenuşie destul de ştearsă, fără nimic deosebit faţă de alte blocuri în jur. Fereastra „lui”/”ei” privită cândva cu speranţă şi timiditate, nu mai este unica fereastră de pe o faţadă… memoria afectivă a deformat harta mentală, adăugând unele amănunte şi ştergând altele, astfel încât a rămas o hartă personală, care este unică pentru fiecare în parte. Pentru că nici o experienţă nu este trăită şi „prelucrată” la fel de mai mulţi indivizi, oricât de aproape s-ar situa din punct de vedere emoţional. Fiecare interior de suflet este un continent nedescoperit!

Anunțuri