Un studiu reluat de Evenimentul zilei de duminică (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/802027/

Femeia-castiga-mai-bine-Cum-reactioneaza-el/) – despre care s-a discutat şi ieri la „Ora de ştiri” – relevă creşterea independenţei financiare a femeilor din Europa şi schimbarea rolurilor tradiţionale în familie: inegalitatea de status se estompează, soţul şi soţia devin parteneri. O mare parte dintre bărbaţi cred că femeile ar trebui să aibă un rol social activ, iar veniturile mai mari ale soţiilor li se par un avantaj.

În România însă creşterea veniturilor aduse de femei în familie nu duce la o reconfigurare a rolurilor acestora. Situaţia diferă foarte mult de ţările central şi vest europene, în primul rând pentru că inegalitatea genurilor şi socializarea diferenţiată sunt mai puternice comparativ cu restul Europei (iar inegalitatea de gen reprezintă o constantă socială în România). În al doilea rând, evoluţia din perioada comunistă a consolidat această diferenţă: spre deosebire de alte societăţi, femeia avea şi un rol intern în familie (menaj şi creşterea copiilor) şi un rol extern (majoritatea femeilor aveau şi viaţă profesională). În mod paradoxal, activitatea profesională a femeilor şi independenţa financiară nu se asociau cu o creştere a statusului lor în familie, pentru că statusurile prescrise prin normele sociale tradiţionale erau mai puternice („bărbatul e capul familiei”, „bărbatul are mai mult drepturi decât obligaţii”). În ultimii douăzeci de ani se întrevăd unele tendinţe de echilibrare a statusului în cazul femeilor independente financiar…însă modificarea rolului tradiţional pare a fi determinată mai mult de modernizare (facilitarea menajului şi creşterii copiilor prin inovaţii tehnologice şi sociale) decât de o schimbare a mentalităţii. De asemenea, creşterea independenţei financiare a femeilor se asociază cu o creştere a ratei divorţialităţii, pentru că unele dintre ele consideră că bărbaţii aduc prea puţin în familie la nivel de rol (sunt vag definite elemente ca responsabilitatea, participarea la administrarea veniturilor comune, la  educarea copiilor, la întreţinerea  căminului, iar participarea lor este în consecinţă) .

Un detaliu din articol mi s-a părut foarte sugestiv: bărbaţii crescuţi de femei de carieră au o atitudine mai egalitaristă cu privire la rolul partenerei (şansa ca ei să întâlnească o parteneră care să vrea să fie întreţinută scade). În România însă, socializarea viitorilor bărbaţi de către mame (socializarea băieţilor, în special) reproduce de fapt inegalitatea statusurilor (chiar şi la generaţiile mai tinere). Deci, de reţinut pentru mame: dacă vor ca generaţiile viitoare să construiască un alt tip de familie, să se gândească la ce idei transmit copiilor despre rolul pe care îl vor avea în familia lor viitoare.

Anunțuri