Diferenţa culturală (şi spirituală, aş adăuga) între români şi anglo-saxoni se poate observa uşor, numai citind regulile scrierii în cele două limbi. Regulile ne trimit de fapt la matricea de gândire al celor două tipuri de culturi, sau mai bine zis la „matricea stilistică”.

Reguli de scriere în engleză (stilul eseistic şi jurnalistic): (1) A se evita verbul „a fi”: se foloseşte doar pentru a introduce adjective sau ca auxiliar în formarea timpurilor. (2) A se evita diateza pasivă: se preferă acţiunile. (3) Nu mai mult de trei verbe/idei într-o frază. (4) Propoziţia se formează după regula subiect+verb+obiect. (5) Timpurile nu se amestecă. (6) Nu se amestecă limbajul formal cu cel informal. (7) Se evită termeni precum „good”, „bad”, „nice”, consideraţi „baby talk”. (8 ) Propoziţiile trebuie să fie scurte, iar limbajul sugestiv. (9) A se evita ambiguitatea.

În limba română, regulile apar în mare parte inversate: (1) Verbul „a fi” are o frecvenţă mare, utilizat cu sensul „a fi, a exista”. (2) Diateza pasivă este destul de des folosită, inclusiv în stilul jurnalistic (apropo de „spiritul mioritic”…) (3) Digresiunile sunt obişnuite atât în stilul academic cât şi în eseuri. (4) Topica în propoziţii e variabilă, putem avea complementul sau verbul în faţă. (5) Nu avem reguli de concordanţă atât de stricte ca în limba engleză, timpurile sunt plasate pe o axă unică şi se mixează în fraze. (6) Limbajul formal şi informal nu se amestecă nici în limba română, deşi mijloacele de diferenţiere diferă: noi avem pronumele de politeţe şi persoana a treia, în timp ce engleza are verbele modale. (7) Deşi limba română este considerată bogată, nu avem bogăţia de semnificaţii din limba engleză. (8 ) Propoziţiile sunt lungi (substantivele pot avea două tipuri de atribute simultan, iar verbele mai multe complemente). În stilul academic întâlnim uneori fraze care se întind pe o jumătate de pagină (sociologia descriptivă). (9) Cu asemenea fraze lungi şi exprimări redundante evităm ambiguitatea care îi pândeşte pe cei care scriu în engleză, dar inducem foarte uşor confuzia şi plictiseala cititorilor.

Nu degeaba lectura de carte de specialitate a scăzut foarte mult (şi lectura de carte în general). Internetul şi societatea informaţională au format pe toţi utilizatorii într-o matrice de gândire pragmatică, pe model anglo-saxon. Nu ar fi de mirare dacă în viitor s-ar constata modificări radicale la nivelul limbilor latine (regretabil, sunt limbi atât de frumoase…)

Anunțuri