Răspunsul la întrebarea din postul precedent am primit-o chiar la sesiunea Ad Hoc Council: cineva poate să fie şi sociolog şi comunicator în acelaşi timp dacă ştie să păstreze linia de mijloc. Pentru că, pentru un auditoriu avizat care are cunoştinţe de management şi comunicare, exerciţiile de imagine îngroşată peste măsură nu vor folosi la nimic…

Dincolo de asta, cu prilejul acestui eveniment am făcut o constatare neaşteptată pentru mine (până acum am stat mai mult în mediul academic, cu alte medii am avut un contact indirect). Multora dintre cei aflaţi în poziţii cheie în organizaţii şi instituţii le lipsesc atât abilităţile cât şi conştiinţa importanţei comunicării. Am văzut vorbitori cu funcţii înalte (care reprezintă România în astfel de întâlniri de afaceri sau diplomatice), dar nu sunt antrenaţi în comunicare, deşi ar trebui să facă parte din „fişa de post” în asemenea cazuri. Cum arată nişte „aşa nu” (exact ca în manualele de comunicare, dar nu îşi vine să crezi că personajul respectiv nu le-a deschis şi nu a avut nici consiliere pe tema asta): discursul monoton şi interminabil, ţinut pe un ton egal, fără variaţii; împănarea discursului cu prea multe cifre; expresia feţei de o placiditate totală („am venit, vă recit, judecaţi-mă şi am plecat”) care transmite totodată şi lipsa disponibilităţii pentru un dialog real; interactivitate scăzută, răspunsuri interminabile la întrebări şi tendinţa de a divaga; lipsa de interpretare a semnalelor date de sală (cam trei-patru participanţi au avut un somn dulce în timpul acestei intervenţii). Culmea este că vorbitorul era competent şi nu se poate spune că discursul sau informaţia transmisă nu era interesantă şi nu avea valoare…pur şi simplu, forma în care era transpusă era inadecvată.

Alte observaţii (despre altcineva, de genul feminin): atât ţinuta cât şi comunicarea nonverbală trebuie să fie în concordanţă cu mesajul transmis: mesajul trebuie transmis şi prin ţinută, şi prin gesturi, şi prin mimică şi postura corpului; chiar dacă genul feminin dezavantajează întotdeauna, există tehnici prin care se poate mări volumul vocii şi în mod sigur poţi transmite un mesaj şi ca femeie, fără să pari neajutorată, rătăcită, neconvinsă sau şovăitoare; în special pentru cei care lucrează în diplomaţie trebuie să fie studiate regulile comunicării eficiente, pentru că ei lucrează într-o zonă de interferenţă culturală care provoacă şi aşa probleme.

Un alt vorbitor a încercat să convingă pe ascultători că în ţara noastră curge numai lapte şi miere…şi deşi probabil a avut ca scop să influenţeze auditoriul astfel încât să plece cu o imagine mai bună despre România, nu cred că şi-a atins scopul. Ciudat, pentru că a uzat din plin de tehnici considerate eficiente: a făcut apel la imagini, a preferat un limbaj colocvial unui limbaj specializat, a folosit adeseori repetiţia, şi-a structurat discursul după câteva elemente cheie, a avut mesaje cheie pe care le-a plasat, a vorbit dinamic şi nu a plictisit pe cei prezenţi (ba dimpotrivă, chiar i-a trezit)…şi totuşi! a stârnit suspiciunea auditoriului (oameni de afaceri de vârstă cel puţin mijlocie) pentru că a fost aproape propagandistic: imaginea era idilică, nimic nu era în neregulă. Poate asta ar fi mers la o întâlnire electorală cu simpatizanţii, aici însă erau oameni cu simţ practic care veniseră ca să afle amănunte concrete despre România şi oportunităţile pe care le oferă. Deci nu ajung numai tehnicile de comunicare, conţinutul şi stilul trebuie adaptate la caracteristicile şi aşteptările publicului-ţintă.

O astfel de întâlnire ar fi trebuit transformată de către responsabilii din ministere în prilej de creare de contacte şi de îmbunătăţire a imaginii pentru România (îmbunătăţire prin elemente concrete şi purtători de imagine, nu prin declaraţii): însă, speakerii veneau, vorbeau şi plecau ca propulsaţi de un motor supersonic. Iar la final, un moment penibil: un ministru care trebuia să vorbească nu a venit, pur şi simplu, în condiţiile în care conferinţa şi programul ei se discutau de mai mult de o lună. Nu cred că nu se găsea nici un secretar de stat sau consilier în minister care să îl înlocuiască, sau nu putea să anunţe din timp că nu mai vine. Preşedintele asociaţiei a spus că „asta nu s-a întâmplat niciodată la o întâlnire a Ad Hoc Council”. Tipic pentru România, să fie o premieră negativă…

Anunțuri