Există mai multe categorii de studenţi/mai multe tipuri de atitudine faţă de lucrarea de licenţă. După atâtea sesiuni la care am asistat, aceste tipuri au devenit evidente.

a) Absolventul conştiincios. Este cel care îşi ia tema de licenţă cu minim un an înainte, nu pierde nici un prilej de a se informa şi de a citi tot (inclusiv „condiţiile de elaborare şi de redactare…). Este un caz uşor de coordonat pentru că este meticulos, prezintă texte cu o formă ireproşabilă şi nu rămâne niciodată pe ultima sută de metri. Aspectul dificil este că doreşte notă mare şi nu totul e controlabil de coordonator (mai ales modul în care prezintă lucrarea).

b) Cercetătorul. Este cea mai fină rasă de absolvenţi, cei care vor face excelenţă oriunde vor merge…sunt cei care „şi-au mobilat mintea” cărămidă cu cărămidă în anii de facultate, mânuie foarte sigur conceptele şi metodele, au lecturi numeroase şi interesante, şi pot investiga aspecte complexe ale realităţii. Puţini ca număr şi greu de îndrumat pentru că aşteaptă mereu o hrană intelectuală de calitate (ieri şi azi am văzut doar două asemenea persoane).

c) Omul experienţei. Este cel care crede că „practica e mama învăţăturii” deci e suficient să se afle într-o organizaţie interesantă ca lucrarea să fie bună….prin urmare, nu dă doi bani pe cărţi, teorii, argumentare, sau structură şi metode sistematice. Crede că dacă povesteşte cât mai coerent la partea aplicativă şi lipeşte în loc de teorie materiale de la traininguri, e suficient. Greu de coordonat, pentru că nu vrea să citească şi nu vrea să piardă timp cu structurarea studiului de caz şi aplicarea de metode sistematice.

d) Sentimentalul. Este cel care se implică foarte mult în partea aplicativă şi nu poate să scrie decât subiectiv şi eseistic…toate instrumentele şi comentariile sunt impregnate de o „vedere de aproape”. O categorie simpatică, pentru că pun suflet şi adesea au abilităţi bune de comunicare orală. Destul de greu de antrenat în timp scurt pentru modificarea perspectivei şi stilului de redactare.

e) Superficialul. Este cel care „are un job şi nu prea are timp”, „e prea mult plecat în străinătate”, „îi place subiectul dar are probleme personale”. Greu de adus cu lucrarea în formă acceptabilă şi la nivel satisfăcător, pentru că nu are decât un singur gând: să scape cât mai repede. Este cel căruia i se fac continuu observaţii dar nu corectează…sau corectează parţial, „de ochii lumii”.

f) Oportunistul. Este cel care caută lucrări gata făcute (sau măcar studii de caz), sau să adapteze cu minim efort o parte aplicativă care eventual nu se potriveşte la disciplină sau la cerinţe…este cel care dă copy paste în neştire la pagini întregi de curs, crezând că profesorul nu ştie ce a scris acolo. Pentru mine este cea mai nesuferită categorie pentru că se consumă multă energie şi timp pentru identificarea plagiatelor.

g) Naivul. Este cel cu bună credinţă şi intenţii bune dar fără nivelul intelectual necesar: oricât s-ar lucra cu ei, bagajul acumulat anterior nu permite să depăşească la absolvire un anumit nivel: nu poate gândi aspecte complexe, chiar dacă încearcă să citească, să lucreze şi să se achite de obligaţii (categoria „studenţii spun lucruri trăsnite”….).

h) Egocentristul. Este o persoană suficientă, care consideră că atât cât ştie (nu contează cât 😦 )este bine, deci nu are nimeni voie să problematizeze sau să întrebe prea mult. Sunt cei pe care îi elimin din coordonare, indiferent câte resentimente ar avea, pentru că de fapt nu acceptă coordonarea: vin prea târziu cu texte despre care nu dau explicaţii sau la care nu vor să schimbe nimic (dacă sunt ale lor sunt perfecte…)

Rămâne să se gândească şi cei care încă sunt studenţi în ce categorie vor să se încadreze când vor ajunge la final ;).

Anunțuri