Problemele de mai jos se referă în special la partea aplicativă pentru că ea a fost în centrul atenţiei. Partea teoretică a avut în această sesiune un nivel scăzut de interpretare personală şi evaluare critică, situaţie în care evaluarea se limitează la corectitudine (să fie bine structurată, clară, onestă, cu citarea tuturor surselor).

De asemenea, subliniez că mă refer la ce am văzut în cele trei zile de licenţă (lucrări pe „discipline învecinate”cu cele pe care le predau):

1. Instrumente greşit construite (scale de răspuns pare, scale da-nu sărace în informaţie, întrebări prea specializate, lipsa variantei „nu ştiu”).

2. Lipsa ipotezelor sau formularea lor incorectă (afirmaţii de bun-simţ considerate drept ipoteze).

3. Metode greşit alese (interviu în loc de observaţie sistematică, chestionar în loc de interviu) sau folosirea unei singure metode când tema ar fi cerut analiză cantitativ-calitativă.

4. Eşantion prea îngust sau segment ales greşit pentru aplicarea instrumentului (cu rezultate nerelevante).

5. Studii de caz „povestite” în urma observaţiei participative nesistematice.

6. Lipsa soluţiilor propuse sau soluţii sumare sau nerealiste pentru problemele identificate.

7. Structura studiului de caz neconformă cu ce s-a cerut pe site.

8. Lipsa concluziilor generale (sau concluzii generale care reiau de fapt studiul de caz).

9. Reluarea introducerii în loc de concluzii (recapitulare a lucrării în final în loc de concluzii).

10. Date nerelevante prezentate în studiul de caz (prezentări prea lungi ale organizaţiilor alese pentru studiu).

Dincolo de amănunte, problema cea mai mare este că studenţii nu ştiu să gândească un studiu de caz…nu reuşesc să identifice corect problemele, sau să le vadă proporţiile. De asemenea, nu reuşesc să vadă factorii care influenţează variabilele studiate şi nu operaţionalizează corect conceptele. Acestea nu sunt prevăzute în structura studiului de caz, dar sunt obligatorii pentru o „lucrare de nota 10”.

Anunțuri