Acesta a fost titlul Colocviului bilateral franco-român (26-28 iunie) la care am reuşit să asist doar azi (din păcate). Am rămas ca de obicei impresionată nu numai de disciplina şi educaţia francezilor în comunicare academică (politeţea şi stoicismul cu care ascultă şi comunicări/prezentări mai puţin elaborate) de egalitatea cu care îşi tratează partenerii de discuţie (românii fiind a priori frustraţi şi simţindu-se inferiori, chiar după ani de comunicare interculturală). Din câte am auzit, calitatea prezentărilor din partea românească a lăsat (tot ca de obicei) de dorit…au fost şi câteva prezentări superflue, care nu se puteau numi comunicări ştiinţifice.

Ideea nouă care a venit de la francezi în acest colocviu (care, by the way, datorită domnului Drăgan, împlineşte venerabila vârstă de 15 ani) faţă de cele anterioare la care am asistat, este cea de „bilateralism”. Mai precis până acum am avut „colocvii francofone” însă acesta s-a numit „bilateral franco-român” tocmai în ideea de a nu mai plasa partea română în postura de satelit. Din câte am auzit, ideea aceasta a venit de la prof. Odile Riondet, de la Universite de Haute Alsace, care a fost printre organizatorii principali ai conferinţei. În afară de dânsa au mai fost prezenţi profesori care vin atât de des în România încât cred că au şi învăţat limba română (precum Nicolas Pellissier, Universite de Nice). Mi-au plăcut în după-masa asta ofertele de colaborare pe proiecte internaţionale…în sfârşit, o transparenţă în privinţa ideilor de proiecte europene şi nu reţelele informale „oculte” care s-au manifestat până acum în legătură cu finanţările de cercetare.

(Domnul profesor Drăgan a prezentat proiectul nostru Discursul informaţional al televiziunii şi construirea spaţiului public, cu intenţia de a-l transforma în proiect european de cercetare pe un model comparativ, Franţa-România. Să vedem dacă în timp apar cercetători francezi interesaţi de colaborare în urma acestei prezentări).

Anunțuri