Câteva nuanţări la postul anterior care, din câte aud, a fost interpretat şi denaturat astfel încât mă trezesc prezentată celor care au participat la colocviu ca un „duşman al românilor”:

1. A transforma o opinie de pe un blog în e-mail colectiv astfel incât toţi să se simtă vizaţi mi se pare incorect (pentru că se transformă o opinie de ansamblu şi fără adresă în apreciere la nivel personal şi nu aceasta am intenţionat). Printre participanţii la colocviu sunt persoane pe care le respect…evident, în situaţia creată îmi este imposibil să precizez care sunt pentru că automat cei nenominalizaţi s-ar simţi incluşi în categoria polară (chiar dacă despre unii nu am deocamdată nici o opinie). Deci, la un mesaj al cărui canal şi context de interpretare e schimbat se transformă total şi conţinutul, şi intenţia.

2. Cine a avut ceva nou şi interesant de spus în cadrul conferinţei şi a transmis mesajul în formă adecvată nu are de ce să se simtă vizat de entry-ul în discuţie. Cei care totuşi se simt vizaţi, înseamnă că au o sensibilitate anormală.

3. O nuanţă mai puţin sesizabilă este referirea la prezentări şi nu la lucrări. Conţinutul unei lucrări şi prezentarea ei sunt două aspecte deosebite. Pentru ca o lucrare să se poată numi „comunicare ştiinţifică” trebuie să aibă nu numai un anumit nivel academic ci şi un anumit nivel comunicaţional.

4. Opinia mea nu e construită doar din auzite. Am participat cu lucrări la zece conferinţe internaţionale înainte de aceasta (am asistat/participat la trei ediţii anterioare ale colocviului francofon) şi pot să afirm în mod obiectiv că participanţii români (ca medie vorbind, fără să am în minte persoane anume) mai au încă destul de lucru la modul în care prezintă lucrările (gestionarea adecvată a timpului, menţinerea atenţiei auditoriului, claritatea ideilor, evitarea divagaţiilor, apelul la suporturi video adecvate, structură logică a prezentării, schimb constructiv de idei la final). Fără a spune că reprezentanţii din afară (inclusiv români din diaspora) susţin fără excepţie prezentări reuşite, adesea se situează deasupra reprezentanţilor locali. Tot ca medie se situează deasupra reprezentanţilor locali prin modul în care interacţionează în cadrul conferinţelor şi modul în care le frecventează: în primul rând sunt prezenţi până la final la un eveniment (pe când mulţi români vin, vorbesc şi pleacă!).

5. Aceste opinii sunt printre motivele pentru care mă simt întotdeauna mai bine „la mine acasă”, la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, pentru că toţi „vorbim aceeaşi limbă”.

6. Am dreptul la o opinie personală şi nu cred că ar trebui să fie automat pozitivă, numai din simţ patriotic, din moment ce simţul meu de observaţie spune altceva.

Anunțuri