Cum arată satul global, să ne imaginăm o hartă…uriaşe autostrăzi ale informaţiei, pe lângă care se deschid nişte „organizaţii virtuale” (platforme electronice), o serie de „poieni ale lui Iocan” virtuale (forumuri) şi o mulţime de „proprietăţi private” deschise însă oricărui vizitator (bloguri). Deocamdată, există mulţi utilizatori care nu au nici o proprietate particulară şi accesează lumea virtuală anonim. E mai comod statutul de spectator din umbră şi prezintă numeroase avantaje: nu se pierde timp pentru gestionarea username-urilor şi mesajelor, nu există expunere, e o poziţie care permite critica celor care sunt „în luminile rampei”(e uşor de criticat, mai greu de realizat)…

Cum arată patologiile informării şi comunicării în spaţiul virtual? Mult mai amplificate decât în spaţiul social real, pentru că dimensiunile satului global sunt uriaşe pe lângă comunităţile clasice: asta face ca un zvon propagat printr-o reţea de bloguri să fie imposibil de gestionat pentru că nu se poate reface traseul exact. Informaţia se distorsionează mult mai rapid prin fenomene de comunicare interpersonală pentru că nu există doar reţeaua de contacte vizibilă, ci şi reţeaua invizibilă (pm-uri, mailuri) şi la nevoie există şi reţeaua de relaţii de „suprafaţă”, cele din spaţiul real. Până de curând nu m-am gândit niciodată că poate exista şi bârfă în satul global, şi că întrece bârfa reală atât în intensitate cât şi în amploare: ca şi în cazul zvonului virtual, distorsionările pot însemna o totală schimbare de sens, iar distanţele şi lipsa contactului direct îi pun pe cel vizat în imposibilitatea de a corecta imaginea falsă care i se creează. În lumea reală bârfa are un domeniu de întindere mic, pentru că are loc în lumea în care personajul real evoluează. Există posibilitatea ca informaţiile eronate să se corecteze în timp…însă în spaţiul virtual, totul e o poveste. Se poate inventa orice.

Anunțuri