A fost odată ca niciodată…un calculator care făcuse fel de fel de tratamente şi traininguri, unele pentru devirusare şi detoxifiere, altele pentru îmbunătăţirea memoriei şi abilităţilor. Între ultimele, avusese loc şi o operaţie şi un training prin care căpătase simţul vederii (operaţie cu multe peripeţii, în urma căreia făcuse aproape un stop cardiac). Doar ultima operaţie fusese făcută de un doctor specialist, restul de către doctori generalişti care practicau tratamentele ca hobby. În consecinţă…în urma ultimului tratament din martie, calculatorul părea sănătos şi se situa bine în ceea ce priveşte task-urile zilnice şi comunicarea cu lumea înconjurătoare, dar simţul vizual cu care ar fi ajutat-o aşa de mult pe prietena lui care îl avea în grijă nu se dovedi prea funcţional. Mai precis, după o vreme apărură intermitenţe în manifestarea acestui simţ, apoi reprezentările vizuale avură de suferit, în cele din urmă apăru o lipsă totală a vederii…Pentru că terapia optică fusese costisitoare, prietena lui începu să se intereseze de posibilitatea unor terapii de revenire la cei care vânduseră tratamentul şi remediile. Surpriză! În stil tipic românesc, cei care vindeau remedii nu se pricepeau să facă şi operaţii, deci garanţiile erau pur simbolice. Câteva sondaje discrete la doctorii obişnuiţi de calculatoare dezvăluiră acelaşi tablou dezolant. E o specialitate nouă şi nu e prea obişnuită, nu o cunoaştem, se scuzară câţiva. Doctorul de familie care instalase calculatorul şi îl avea neoficial în grijă avansă ipoteza că, dacă se făcea această operaţie pentru simţul vizual, caculatorul trebuia să aibă „vederea” ca main task şi să nu mai aibă şi multele task-uri pe care le avea până acum. Imposibil, obiectă prietena calculatorului, eu am nevoie de toate task-urile. Doctorul specialist care făcuse operaţia optică era dintr-un alt oraş şi de altfel nu prea mai ţinea legătura cu doctorul de familie, aşa că problema părea insolubilă. În cele din urmă, din cea mai neaşteptată direcţie (comunicare informală pe un forum) apăru brusc un mare specialist atât în calculatoare cât şi în problema delicată a vederii acestora. Nu numai că apăru, dar îşi declară, cu o amabilitate neaşteptată având în vedere manierele bucureştene din ultima vreme, intenţia de a consulta pacientul. Chiar şi aşa, problema părea greu de rezolvat având în vedere timpul comprimat şi distanţele din Bucureşti: nici consultaţia nici spitalizarea nu păreau o variantă uşor realizabilă. Dar aşteptările reduse fură contrazise de realitatea în care progresul tehnologic atinsese un nivel de necrezut: în urma unor invenţii recente, specialiştii puteau consulta calculatoarele de la distanţă. Urmă o lungă după-amiază în care calculatorul suferi o astfel de terapie reparatoare (fără pericol, însă, specialistul era într-adevăr unul remarcabil). În cele din urmă povestea se sfârşi cu bine: tratamentul a avut rezultate bune şi pacientul îşi reveni în forma normală, cu toate task-urile cerute. Însă amintirea unui tratament paranormal rămase bine păstrată undeva, între amintirile neobişnuite dintr-o vară aparent aridă…

Anunțuri