Am văzut aseară pe TVR 2 filmul cu acest titlu…m-a impresionat biografia acestei femei care a ajuns de la o sărăcie extremă în copilărie până la statutul de regină neoficială a Franţei. Şi a ajuns nu prin intrigă, vrăji sau alianţe familiale cum se obişnuia pe atunci, ci prin calităţile ei sufleteşti. De remarcat faptul neobişnuit că Regele Soare s-a căsătorit cu ea şi au convieţuit peste 30 de ani, deşi avea renumele unui cuceritor, iar competiţia între potenţialele favorite (mult mai tinere decât ea) era acerbă. Bărbaţii aleg de obicei după frumuseţea exterioară, nu după cea interioară…cum de s-a întâmplat ca un rege să aleagă pe cineva pentru devotament, spirit şi înţelepciune şi să îi rămână fidel?!

După ce am văzut filmul am investigat pe net…povestea îmi era necunoscută deşi în adolescenţă eram pasionată de regii Franţei (numai că mă interesa mai mult prima parte a vieţii personajelor istorice, mi se părea că nimic interesant nu poate să li se întâmple după patruzeci de ani! aşa se văd lucrurile la vârsta aceea). Eram convinsă că filmul a falsificat din datele reale, cum se procedează de obicei în filmele istorice. Însă m-am înşelat, corespondenţa cu datele istorice este respectată. Am regăsit unele detalii din film în Istoria Franţei de Jules Michelet. Personajele din film seamănă fizic cu portretele reale (şi machiajul a fost reuşit). Mi-a plăcut şi scenariul, reda foarte bine tipul de exprimare al vremii şi împletitura de etichetă şi familiar din viaţa unui cuplu regal.

Un film poate fi numit „artistic” chiar dacă nu are un nivel filosofic ridicat sau o viziune regizorală originală: dacă redă o „felie de viaţă” autentică şi reuşeşte să impresioneze, să creeze emoţie şi să îl facă pe spectator să îşi pună întrebări, atunci e artă…

Anunțuri