Cu ani în urmă am participat, împreună cu încă trei invitaţi, la o emisiune cu acest titlu la Radio Romania (canalul doi). Emisiunea a fost spre miezul nopţii, dar telefoanele au curs, încât nu au avut loc să le introducă în emisiune, iar redactorii au spus că audienţa a fost mare, ţinînd cont de ora de noapte şi de publicul lor obişnuit.

Eu am mers la această emisiune cu gândul la cineva din familia mea…cineva care a plecat „la capătul celălalt al lumii”, crezând că îşi rezolvă numeroasele probleme legate de relaţia cu soţia, cu părinţii, cu socrii, cu copilul şi cu identitatea personală de care nu era mulţumit. Dar nu a fost deloc aşa: o călătorie, oricât de departe, nu rezolvă nici una din problemele relaţionale, pentru că acestea se leagă de ceea ce este în interior. Deci, nu avea nevoie de o călătorie la o jumătate de glob distanţă ci de una la fel de lungă, dar în interior.

În viaţă, oamenii alocă mult timp şi energie schimbărilor exterioare: de look, de vestimentaţie, de locaţie, de design interior…mult mai greu fac însă schimbări interioare. Sunt destul de puţini aceia care îşi pun întrebarea „cine sunt eu, cel adevărat?” şi caută să se găsească pe sine. Călătoria către sine este lungă şi nu se termină odată cu anii facultăţii sau cu prima tinereţe. Factorii care catalizează cristalizarea identităţii interioare sunt dintre cei mai diverşi: o tragedie, o „cumpănă” în viaţă, o experienţă iniţiatică, o serie de lecturi sau experienţe estetice transformatoare, o relaţie cu o persoană specială…Oricum, doar între oamenii care se caută neîncetat pe ei inşişi sunt cei care pot da „valoare adăugată” umanităţii.

Anunțuri