Nu spun o noutate când spun că arta este pe cale de dispariţie…ea a apărut ca nevoie de exprimare a unor valori general umane cum ar fi frumosul, binele, adevărul, şi iniţial s-a referit mai mult la idealuri decât la realităţi. Echilibrul a fost multă vreme unul din criteriile cele mai importante de a aprecia o operă de artă.

Când privesc o operă de artă, aplic trei criterii pentru a o evalua: a) viziunea personală a artistului – anume, dacă artistul are o lume a lui coerentă, şi stăpâneşte instrumentele profesionale ca să o exprime în mod plauzibil, b) reprezentativitatea sau capacitatea operei de a trezi emoţii în receptor şi c) armonia. E uşor de vorbit despre armonie, dar foarte greu de simţit şi de atins! Numai talentele veritabile reuşesc să o atingă în ceea ce creează. Aş extinde de altfel ideea de armonie la orice – nu doar la artiştii plastici, ci la toţi creatorii (vorbeam în postul anterior de „valoare adăugată”). Conceptul de armonie este cel mai sigur şi pentru un alt motiv: exclude valoarea îndoielnică. Armonia nu poate rezulta decât din completarea reciprocă a unor elemente pozitive…nu au loc aici nonvalori precum hidosul, diformul, antisimetria, dezechilibrul ş.a. Cu scuza că „reflectă realitatea”, aceste nonvalori sunt ridicate adesea în „arta” contemporană la statutul de „valori autentice”. Ce real atrag aceste pseudoopere de artă ?! Dacă vom considera ca reprezentative contorsionarea, simplismul, exacerbarea…cum va fi viaţa tuturor? Ca să nu mai vorbim despre călcarea în picioare a unor simboluri creştine, cum aud că s-a întâmplat la o expoziţie la Institutul Cultural Român din New York. „Arta” nu ar trebui să fie nicicum o scuză pentru lipsa de decenţă.

Ce se întâmplă cu arta contemporană este strâns legat de extinderea bolilor sufleteşti. Când am semnat acea petiţie cu boicotul „artistului” care a lăsat să moară lent de foame un biet câine cu pretextul că este „act artistic” m-am gândit cât de uşor se nasc monştrii…nu este uimitor doar că i-a venit cuiva ideea să facă aşa ceva, ci mai ales că i s-a permis să facă aşa ceva în public…că au fost privitori care au permis asta, şi autorităţi şi instituţii care au lăsat să se întâmple. Data viitoare cine ştie ce vor mai inventa aceste suflete bolnave, şi cine ştie câte suflete se vor molipsi de boală!

Anunțuri