Procesul de construire al imaginii destinaţiilor turistice este foarte complicat – şi cînd spun asta nu mă refer la eforturile pe care le fac investitorii sau administraţia locală pentru a promova o anumită locaţie ca destinaţie turistică. Nu, mă gândesc la dinamica prin care se construieşte imaginea unei destinaţii prin procesul „word of mouth”. Mai precis, X a petrecut vacanţa într-un anumit loc, s-a simţit minunat, vine şi spune lucrul acesta la încă cinci colegi sau chiar pe forum, Y povesteşte mai departe, povestea i se pare interesantă lui Z care decide să meargă şi el o săptămână…dar când ajunge acolo este dezamăgit. Ce oare le-a plăcut lui X, lui Y şi tuturor celor de pe forum/bloguri??…Numai că pe lângă Z a mai venit acolo cu avionul şi W cu familia, doar la propunerea agenţiei, fără recomandări, iar lui W i se pare OK. Astfel încât imaginea se echilibrează, ba chiar înclină spre pozitiv.

Explicaţia acestei dinamici complicate se găseşte atât în dispoziţia psihologică, cât şi în nevoile diferite ale turiştilor. Unii caută linişte şi odihnă, alţii dimpotrivă, agitaţie şi viaţă de noapte. Unii merg la plajă, alţii la piscine şi distracţie de grup. Unii caută un orar cât mai stabil în vacanţă (aceeaşi plajă, acelaşi restaurant) alţii croaziere ca să vadă tot ce se poate vedea, iar alţii închiriază maşini ca să aibă mobilitate maximă şi posibilităţi de alegere. Iar în ceea ce îi priveşte pe români, unii sunt mulţumiţi că au văzut şi altceva decât România, indiferent condiţiile, alţii se aşteaptă la condiţii mai bune în ceea ce priveşte infrastructura, curăţenia şi dotările hotelurilor (proporţional cu imaginea). Dintre aceste categorii, nici unele nu le înţeleg pe celelalte, subiectivitatea este pronunţată. Astfel încât informaţiile pe care şi le oferă pot să nu fie relevante…Ceea ce rezultă în final este o imagine diferită de realitate, pentru majoritatea destinaţiilor.

Exemple din ce am văzut eu până acum:

Litoralul Mării Negre (România): imagine +, realitate + (Mamaia ar fi imagine ++ şi realitate +++ dar nu în perioadele de vârf).

Coasta de Azur (Franţa): imagine ++++, realitate ++

Mallorca (Spania): Imagine ++++, realitate++++

Halkidiki (Grecia): Imagine +++, realitate ++ (diferă după locaţii, eu am fost undeva unde ar fi +++);

Zakynthos (Grecia) imagine +++, realitate +;

(Păcat că nu mai am timp de alte concedii…acum de-abia mi s-a deschis apetitul 🙂 )

Mai jos, fotografii cu Marea Ionică: toate mările sunt frumoase, în toate ipostazele lor, fie iarna, fie vara, fie în staţiuni, fie în mediul neatins de civilizaţie.

Anunțuri