Comunicarea virtuală are efecte nebănuite. Adesea cel care scrie un post nici nu bănuieşte semnificaţiile sau turnura pe care o ia textul său în interpretarea cititorilor. Din acest punct de vedere, blogul este mai mult decât orice o opera aperta (operă deschisă), cum spunea Umberto Eco. Sau, am putea traduce mai brutal printr-un proverb românesc, unde dai şi unde crapă

Este ceea ce mă surprinde pe mine de câte ori primesc feed-back-uri de receptare a blogului din mediul real. La ultimele două postări am primit cele mai surprinzătoare feed-back-uri. Am primit telefoane/mailuri de la oameni (cu care sunt în contact, nu foarte frecvent, dar sunt) …pe undeva prin text, era sugerată o justificare a „dispariţiei” lor din ultima vreme (pun ghilimele pentru că nu o consideram o dispariţie). Ceea ce este absolut uimitor este că feed-back-ul venea de la oameni la care nu m-am gândit deloc când am scris subiectul anterior… Exact cei mai responsabili s-au gândit la subiect! Şi s-au simţit vizaţi în mod nemotivat.

Cazurile la care m-am gândit erau pur virtuale: oameni care se află în legătură doar pe cale electronică, şi nu se pot contacta altfel (nici măcar prin telefon). Atunci este cu adevărat o „dispariţie în spaţiul virtual”…

Anunțuri