Pesimist în sine, titlul articolului din „Gândul” nu m-a atras prea mult. Cum nu m-au atras prea mult nici interpretările invitatului de aseară de la „Ora de ştiri”. Corelaţiile făcute nu stăteau în picioare dintr-o lipsă de „simţ al socialului” (de ce mi se pare mie că simţul sociologic, atât de necesar, lipseşte multora?).

Studentul român e plictisit, restanţier şi pesimist pentru că aşa sunt românii. Dacă privim problema prin prisma sociologiei generaţiilor, există diferenţe mari atât faţă de generaţia X cât şi faţă de cea mai în vârstă (generaţia ’50). Nici una din acestea două nu se înscrie în caracterizare, deci nu putem vorbi despre difuziunea unor caracteristici.

Studentul român e plictisit pentru că are motive: învăţământul superior e „medieval” şi nu e „partenerial”. Nu l-aş numi în nici un caz „medieval” ci mai degrabă „contractual”, un învăţământ tip marketing în care studentul este „client” iar facultatea oferă „servicii” (aşa a devenit în multe cazuri). Învăţământul „medieval” la care s-a gândit invitatul era acum 15-20 de ani şi nu cred că mai persistă pe undeva. Alternativa mai bună, învăţământul „partenerial”, în care relaţia profesor-student este o relaţie de formare şi adaptare reciprocă, există deja în multe facultăţi din România, şi în primul rând în Facultatea de Comunicare – poate una dintre primele care l-au adoptat. (Există o alternativă şi mai bună, învăţământul „spiritual”, cel în care relaţia profesor-student devine aceea între mentor şi discipol, dar nu cunosc nici o facultate de acest tip în România…)

Calitatea studenţilor a scăzut pentru că sunt prea mulţi. Creşterea numărului studenţilor (de aproximativ 3,5 ori) nu este recentă, ci a avut loc cu ani în urmă. În sine, a fost un lucru bun, pentru că în 1991 România ocupa ultimul loc din Europa ca număr de studenţi. Scăderea calităţii studenţilor a fost vizibilă în ultimii cinci ani, datorită ineficienţei sistemului educaţional pe segmentele intermediare (şcoală generală – liceu).

Jumătate dintre studenţi nu au nici un model. Asta explică, probabil, toată problema. Generaţia tânără este în derivă pentru că sistemul de valori care funcţiona până la un moment dat s-a prăbuşit şi nimeni nu a aşezat nimic în loc. Cultura şi educaţia nu mai sunt valori. Valorile general valabile: binele, adevărul, dreptatea, nu par să funcţioneze. Atunci, după ce să se orienteze?…

În final aş spune că problema este una de imagine…imaginea care s-a creat societăţii noastre, în special în media, este o imagine de societate bolnavă, ceea ce a alienat generaţia tânără. Nu atât realitatea, cât imaginea este aceea care îi alienează. Efectele vor fi vizibile doar de acum încolo…

Anunțuri