Doi papagali (de genuri diferite, bineînţeles) locuiau pe aceeaşi masă, fiecare în colivia proprie…curând, cum era şi normal, începură să se topească de dor unul după altul. Stăpâna lor observă, dar îşi propuse să facă lucrurile pe îndelete: se vor căsători doar când vor avea o locuinţă mai mare, în care să încapă doi adulţi şi eventualii pui. O prietenă venită în vizită, proaspăt căsătorită, se înduioşă când îi văzu făcându-şi declaraţii şi cerşindu-şi reciproc mângîieri printre zăbrele şi pledă pentru o căsătorie de probă, într-una din coliviile existente. În fond, iubirea nu este pretenţioasă…Stăpâna papagalilor se simţi vinovată şi cumpără în grabă cea mai frumoasă volieră din piaţă. După ce îi transferă în volieră aduse din altă cameră o colivie separată cu un pui adoptiv (un papagal de şase luni căruia nimeni nu îi dăduse zile pentru că avea astm şi un defect la un picior) pe care o plasă alături. Toate mergeau perfect, aşadar…însă după incredibila lună de miere, perechea de papagali din volieră începu să se certe pe seminţe. Aveau două vase pentru mâncare, dar fiecare îl voia pe al celuilalt…în fine, după ce îşi stabiliră vasele cu seminţe, începură să se certe pe vasul de apă. Li se aduse imediat a doua adăpătoare. Apoi începură să se certe pe locurile bune de stat în colivie. Şi în final, ajunseră să se certe şi să se bată fără motiv…puiul adoptiv, foarte sociabil şi vorbăreţ, le mai distrăgea din când în când atenţia, dar atmosfera din volieră rămânea tensionată…

Cum se termină povestea? Ce este de preferat pentru papagali, căsătoria sau menajul consensual?

Anunțuri