Au început cursurile la master: despre ce am vorbit ieri cu studenţii de la MCA? Despre bolile organizaţiilor româneşti, bineînţeles…Legat de asta, am reţinut un răspuns dat săptămâna trecută la restanţa de la Comunicare Organizaţională. Situaţia este sugestivă şi ne dă o idee despre cât este de importantă comunicarea managerială; este trist că mai întâlnim asemenea situaţii în România.

„Cauzele stresului în acea organizaţie se datorau faptului că exista o nesincronizare majoră între obiectivele comerciale ale patronului, metoda de comunicare a acestor obiective către directorul executiv şi implicarea sa personală în ducerea la îndeplinire a obiectivelor fixate. Cu alte cuvinte, patronul era prezent în firmă (aproximativ 200 angajaţi) între 30 şi 40 de minute în fiecare dimineaţă, timp în care, printre zeci de convorbiri telefonice personale care nu aveau nici o legătură cu activitatea firmei, „lătra” nişte indicaţii total aberante după care, la întrebările directorului executiv, enunţa obiective neclare, nespecifice, şi în totală neconcordanţă cu indicaţiile date în ziua precedentă. Directorul executiv era absolut sufocat de lipsa de coerenţă a indicaţiilor care curgeau ca pe bandă rulantă, şi încerca să asigure o funcţionalitate normală a activităţii zilnice a companiei. Această situaţie genera stres nu numai la nivel managerial, ci şi la nivelul angajaţilor: ordinele se succedau haotic, exista sentimentul nesiguranţei la locul de muncă, erau sincope de timp în activităţi, relaţiile dintre angajaţi erau tensionate tocmai din cauza faptului că angajaţii considerau şefii direcţi ca fiind responsabili pentru haosul respectiv. Ca urmare, fluctuaţia de personal era la un nivel incredibil (5 demisii şi 4 angajări pe zi) iar productivitatea muncii deosebit de scăzută (aproximativ 50% faţă de o organizaţie similară).” (Situaţia a fost prezentată de un observator direct care era din afara organizaţiei, dar a fost în contact cu ea timp de două săptămâni.)

Anunțuri