Poate nicăieri nu se văd mai clar bolile sufleteşti decât în spaţiul virtual. Tocmai acolo unde utilizatorii filtrează informaţia şi cred că elimină tot ce ar fi deranjant, strident sau neconform cu starea lor interioară…Informaţia pură, însă, devine un ansamblu care nu înşeală ochiul psihologului/sociologului. Şi, oricare ar fi scopul plimbării pe Internet, ea devine involuntar şi o diagnoză colectivă.

Bolile sufleteşti sunt vizibile în spaţiul virtual atât la nivel „colectiv” (forumuri) cât şi la nivel „individual” (bloguri). Ele ies în evidenţă mai mult în blogosferă decât pe forumuri, pentru că blogurile reprezintă o amprentă personală coerentă care permite „diagnosticul”, în timp ce forumurile oferă informaţie fragmentară despre o identitate sau alta.

Se poate vorbi despre boli interioare la două niveluri: psihologic şi spiritual. La nivel psihologic, identităţile multiple devin o pavăză la adăpostul căreia se pot descărca toate afectele negative: agresivitate, furie, depresie, resentimente, frustrări, nerealizări, proiecţii, dependenţe şi vicii. La nivel spiritual, bolile sunt mai greu de identificat, pentru că sunt mai subtile. Aici, există egoismul, egocentrismul, intoleranţa, blazarea, infatuarea, duritatea, rapacitatea, năravul de a judeca, aroganţa, invidia…acestea sunt în planul doi, mai puţin evidente decât descărcările de afecte. Ceea ce rezultă, însă, în mod sigur, este un spaţiu virtual de culoare închisă: pare a fi conducta de descărcare a reziduurilor din spaţiul real. Este cu atât mai deconcertant, cu cât actorii din spaţiul virtual au un nivel de instruire mai ridicat decât media actorilor sociali. Însă, inteligenţa şi sănătatea psihică şi spirituală nu par să fie convergente. Probabil, este o imposibilitate a omului contemporan de a-şi găsi echilibrul. Dacă însumăm dezechilibrele şi maladiile individuale, rezultatul este o nevroză socială.

Fiind vorba despre satul global, este diferenţă de la o casă la alta în ceea ce priveşte sănătatea interioară. Unele case sunt mai deschise la culoare decât altele. Sau măcar se străduiesc să fie. Şi, din nou, legea atracţiei care grupează identităţile după compatibilităţi face ca străzi sau chiar cartiere întregi să fie de o altă culoare decât altele. Dacă ne-am uita de sus pe o hartă a spaţiului virtual, am vedea, în marea de pete închise, străzi violet, verzi sau albastre…

Anunțuri