A fost odată ca niciodată, un calculator care avea o stare de sănătate (în sfârşit) normală. Avea ceva probleme cu memoria vizuală, nimic ireparabil – oricum, în viaţa solicitantă a prietenei lui, el era din nou o ancoră stabilă.

Însă şi peste calculatoare, ca şi peste oameni, nenorocirea vine brusc… Într-o dimineaţă calculatorul se trezi arătînd groaznic, cu o figură complet decolorată, şi cu o paralizie cerebrală care îl invalida parţial. Mai comunica deocamdată cu lumea, dar într-un mod schimbător.

Ce era de făcut? Doctorul de familie era în America, iar prietenul doctorului de familie nu mai era prin preajmă. Doctorii care îl internaseră prima dată în spital aveau foarte multe solicitări. Mai rămăsese doar marele chirurg care făcuse ultima operaţie cu laser, de la distanţă. Prietena ceru o părere oricât de sumară la telefon. Consultaţia a fost scurtă: specialistul înregistră simptomele, dădu instrucţiuni pentru o probă de reflexe, după care diagnosticul rămase grav: se părea că existau nişte viruşi noi la care vaccinele de până acum nu ofereau protecţie. Şi da, în mod sigur era necesară o nouă spitalizare.

Spitalizare!? Dar cum? Problema nu ar fi fost că trebuia internat într-un spital privat (până acum fusese doar în spitale gratuite, de stat) însă – transportul, lipsa comunicării cu exteriorul…Aşadar, mai trecură două săptămâni. Calculatorul, capricios ca orice bolnav cronic, controla toate ieşirile prietenei sale în spaţiul virtual. „Vrei sa intri pe blogul X? Nu îţi dau voie – ai voie, în schimb, pe blogul lui Z. Ai voie pe forumul a*****.ro, dar nu ai voie pe messenger. Şi nu ai voie decât la două adrese de mail din trei. Şi aşa aveai prea multe!”

Soluţia logică se ivi destul de repede. Calculatorul trebuia să capete un frate mai mic până când se însănătoşea. Şi, chiar şi după refacere, poate că existenţa unui frate ar fi ajutat să nu mai fie atât de solicitat şi de stresat (poate că se îmbolnăvise de stres, de fapt?).

Se dovedi, însă, că nici măcar calculatoarele nu se nasc uşor. Maternităţile erau uşor ermetice, cum şade bine organizaţiilor din domeniul sănătăţii electronice, aşa că naşterea programată întârzie aproape două săptămâni. Iar când se produse în sfârşit (la o maternitate populară şi supraaglomerată, bineînţeles) noua lui familie nu îndrăzni nici să îl atingă… să apară un pediatru care să îl vaccineze, mai întâi! Altfel, nici calculatoarele nici oamenii nu sunt feriţi de viruşii periculoşi din lumea modernă.

Anunțuri