Într-una dintre cărţile pe care le citesc găsesc o clasificare a stilurilor de ataşare: acestea s-au format în funcţie de modul în care au reacţionat bazele sigure din copilărie şi adolescenţă (baza sigură – persoana la care individul s-a raportat ca la un element de suport afectiv).

a) Stilul sigur. Este stilul ideal, îl găsim la cei care pot trata oamenii şi situaţiile cu niveluri adecvate de încredere şi autoreglare emoţională. Sunt conştienţi de modul în care acţionează şi de modul în care reacţionează ceilalţi. Managerii cu acest stil sunt cei mai eficienţi, pentru că creează un sentiment de încredere şi siguranţă.

b) Stilul nesigur sau neliniştit. Cei cu un astfel de stil îşi fac griji şi sunt dominaţi de îndoială şi de neîncredere, concentrîndu-se prea mult asupra aprobării celor din jur. Managerii cu un astfel de stil le comunică şi celorlalţi frica şi anxietatea şi nu pot reprezenta o bază sigură pentru echipă.

c) Stilul singuraticului independent. Cei cu acest stil evită legăturile emoţionale şi orice seamănă a dependenţă sau capitulare, pentru că nu au avut niciodată legături afective şi le este frică să se ataşeze, nu au încredere în oameni. Managerii cu acest stil se concentrează excesiv asupra obiectivelor, realităţilor şi faptelor, şi blochează legăturile necesare pentru constituirea unei echipe performante.

d) Stilul îngrijitorului compulsiv. Sunt cei care formează legături în principal prin ocrotirea celorlalţi. Energia şi interesul lor se concentrează asupra ajutorului oferit, chiar până în punctul autodistrugerii sau al comportamentelor dăunătoare pentru ceilalţi. Îi pot manipula pe alţii, folosind cuvinte precum „după tot ce am făcut pentru tine…” Managerii cu acest stil pot obstrucţiona fluxul ideilor şi dezvoltarea celorlalte persoane.

e) Stilul dependent ostil. Sunt cei care, imediat ce îşi formează o legătură, resping pe celălalt printr-un conflict. Ei nu ştiu să întreţină legături pozitive şi se protejează prin ostilitate. Evită atât apropierea cât şi despărţirea, relaţiile lor sunt marcate de conflicte ciclice. Managerii cu acest stil creează confuzie prin imaginea lor oscilantă – când prietenoasă, când dificilă- şi folosesc ameninţările ca instrumente pentru manipularea angajaţilor.

Putem recunoaşte destul de uşor toate aceste stiluri la cei din jurul nostru – însă dacă recunoaştem stilurile b, d, e la manageri, atunci organizaţia are o problemă 🙂

Anunțuri