(În acest week-end întunecat şi friguros îmi permit luxul de a mă gândi nu la cărţi, cursuri şi cercetări, ci la unele trăsături de caracter. Îmi dau seama că defectele şi problemele pot să fie atât de subtil îmbrăcate în haine strălucitoare, atât de bine disimulate şi ascunse, încât par calităţi… Cum valorile sunt asezate invers, nu e de mirare ca şi trăsăturile de caracter să fie apreciate invers.)

Mândria este o trăsătură comună, însăşi natura umană ne poartă spre o astfel de pornire, şi sunt foarte puţini aceia dintre noi care să nu aibă un sentiment de automulţumire, gândindu-se la propriile calităţi, fie ele reale sau imaginare. Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de multe ori sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere despre sine, în vreme ce orgoliul e legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi.” (Jane Austen, Mândrie şi prejudecată, Leda, 2008, p.33).

Anunțuri