La cursul de marţi seara, studenţii au observat (pe bună dreptate) că în campania electorală accentul nu a mai căzut pe dezbaterile televizate, şi mass-media nu a fost, ca la toate celelalte campanii anterioare, canalul principal. Care este explicaţia?…Două tendinţe importante s-au manifestat în ultimii patru ani în plan social şi au schimbat foarte mult contextul campaniei electorale, forţând strategiile de comunicare politică de la noi să se adapteze. Prima a fost pătrunderea Internetului şi migrarea unor audienţe dinspre mainstream media spre new media. Aceasta a detronat televiziunea din poziţia de „regină a mediilor” în favoarea unui echilibru instabil (probabil televiziunea va intra în declin în viitoarele zeci de ani). A doua tendinţă este dezinteresul manifest al publicurilor româneşti pentru fenomenul politic: scepticismul şi absenteismul politic s-au generalizat. Aceste două curente au obligat proiectanţii de campanii să conceapă strategii extrem de clar orientate. De exemplu, în spaţiul virtual nu s-a investit timp şi energie în crearea şi menţinerea siteurilor partidelor politice ci mai degrabă în bloguri, pentru că publicul ţintă era format din bloggeri (public competent şi încă activ politic). Dimpotrivă, în mediul rural s-a ales ca şi canal „publicitatea directă”, comunicarea faţă-în-faţă cu alegătorii, utilizându-se şi „promoţiile”, micile obiecte utile făcute cadou. Nici în Bucureşti nu s-a ocolit acest sistem, din cauza faptului că un anumit public ţintă (angajaţii activi de vârstă mijlocie) nu erau de atins prin nici un canal folosit până acum.  

Nu în ultimul rând, au fost primele alegeri în care s-au intensificat fenomene ca votul anulat intenţionat (ca boicot), votul impulsiv („la inspiraţie”) sau „votul amintire” (votul pentru  simpatii politice mai vechi, în lipsa informării). Aceasta  spune multe despre rezultatele comunicării politice.

Deci, o schimbare a campaniilor spre strategii foarte focalizate, le-am putea spune „de nişă” pe un fond al intensificării lipsei de participare politică. Ce o să fie în 2009? Să aşteptăm…

Anunțuri