(Viaţa calculatoarelor este mai dură decât viaţa oamenilor…)

Curând după ultima operaţie şi vaccinare, apăru şi deznodământul: calculatorul nu avea nevoie doar de un concediu, ci de un certificat de handicap. Asta pentru că, deşi avea creierul complet spălat şi imunizat, prezenta în continuare stări de leşin care puneau sub semnul întrebării orice altă prestaţie intelectuală. Ca tragedia să fie completă, toate cunoştinţele extrase din memoria lui, cele care urmau să fie transferate într-o bibliotecă electronică, se dovediră prea infestate cu virusul misterios ca să mai poată fi salvate.  Eh, spuse prietena filosofic, după ce îngropă mental o grămadă de surse bibliografice pe care cu greu le ordonase…o grămadă de texte la care muncise…o grămadă de fotografii şi melodii la care ţinuse…tot ce ni se întâmplă în viaţă este o lecţie. Adică, trebuie să învăţăm să ne descurcăm cu resurse minime. O să folosim doar materia cenuşie a fratelui mai mic, iar fratele mai mare va fi folosit doar la comunicarea externă strategică. Asta este! Un handicap nu este un handicap decât pentru cei limitaţi în vederi. Pentru alţii, poate fi transformat în prilej de evoluţie…

Anunțuri