Vorbeam nu demult cu studenţii despre strategii de câştig al influenţei şi traiectoriile personale în organizaţii, dar nu am avut timp să dezvolt subiectul. Acesta merită studiat însă, pentru că organizaţiile româneşti sunt un teritoriu favorit pentru  aceste strategii. Într-un mediu în care relativismul este suveran, se asistă la traiectorii personale cel puţin ciudate. Numai că adesea ceilalţi actori sau spectatori sunt prea ocupaţi cu propriile strategii (unele dintre ele oneste) sau prea puţin pasionaţi de analiza organizaţională ca să observe anormalităţile. Şi fenomenul este cu atât mai posibil în domeniile mai înguste, cu specializare cât mai mare, pentru că aici scade numărul şi disponibilitatea celor care pot atesta (sau retrage) calitatea de expert a cuiva. În organizaţiile româneşti despre care vorbeam, puterea de expert se câştigă nu cum ar fi normal, prin atestare şi „cazuri profesionale rezolvate” ci în mod anormal, prin puterea de relaţie şi de informaţie…Această deviere a naturii puterii în organizaţii a fost posibilă din cauza haosului care se manifestă în organizaţiile/instituţiile care reglementează atestarea de competenţe şi de nivel precum şi funcţionarea altor organizaţii. Întâlnim în acele (instituţii) cu răspundere atât de mare o degringoladă…astfel încât, în organizaţiile „supervizate”, rămân nenumărate aspecte care scapă reglementărilor (din cauză că reglementările sunt prost gândite, nu acoperă suficient situaţiile reale) şi permit aceste anomalii. Iar simţul justiţiei şi al echităţii lipseşte atât în organizaţiile „supervizoare” cât şi în cele „supervizate”…totul este un schimb. Dacă ar fi să facem o trecere în revistă a strategiilor folosite în situaţiile de ascensiune a incompetenţei, acestea ar fi:

– alianţa strategică cu experţi;

– distrugerea adversarilor reali sau potenţiali;

-intrarea în echipă cu oameni influenţi şi acceptarea de sarcini ingrate;

– bârfa şi intriga, pentru lansarea de informaţii false;

-situarea în poziţii cheie şi rezolvarea de sarcini mărunte dar importante pentru top-manageri;

– câştigarea unui fals renume în cadrul unor organizaţii vecine/concurente.

Cum-necum, se pare că acest fenomen este prea extins ca organizaţiile româneşti să se poată vindeca vreodată…

Anunțuri

6 răspunsuri to “Ascensiunea incompetenţei şi puterea de expert”

  1. Florina Says:

    Diana, este extins si pe la altii. Depinde mult de cultura organizationala, dar se regaseste si in alte tari. Gandeste-te ca daca nu ar fi fost, nu ar mai fi aparut atat de multa beletristica care sa trateze subiectul… si nici cercetari academice care sa demonstreze ca managerii incompetenti favorizeaza coagularea de colective incompetente si dubioase uman…


  2. Fenomen? Nuuuuuu! Fenomenul poate fi intamplator si pasager…
    Este o noua organizare pe baza de principii strambe si cu strategii bine puse la punct!
    Este controlata si este perpetuata.

  3. dianacismaru Says:

    Florina: Sunt constienta ca uneori idealizez organizatiile din afara. Am vazut si la ei si bune si rele. De la caz la caz…totusi, ca medie „boala” e mai extinsa la romani decit la altii.

    Manole: Pesimista parerea ta, dar s-ar putea sa ai dreptate…

  4. laura pop Says:

    Am fost mereu preocupata de fenomenologia puterii.Cele mai bune explicatii ale fenomenului le gasesc in opera lui J.S.Mill, K.Popper si Hayek, dar o viziune clara a ce inseamna manifestarea puterii o gasesc in opera lui Eliade, in explicatia manifestarii absolutului in lume si a relatiei dialectice a sacrului si profanului. Desi pare ciudata aceasta combinatie eu am reusit (prin ea) sa imi fac o imagine destul de buna si sa nu ma surprinda prea mult ceea ce se intampla in jurul meu, din acest punct de vedere.E interesant de abordat si relatia dintre formele de intemeiere ale puterii si sofisme.
    P.S. recitindu-mi interventia par mai mult decat preocupata de problema…asta poate pentru ca sunt particica brauniana dintr-o organizatie unde habar nu am cum, cine, de ce promoveaza, ajunge sa conduca destine, etc./invatamantul preuniv. de stat

  5. dianacismaru Says:

    Se poate, dar drumul mai drept spre o explicatie coerenta cred ca este tot teoria organizatiilor :).

  6. laura pop Says:

    Am pornit si eu pe aceasta cale,am simtit si eu nevoia unui raspuns mai aproape de fenomen, mai drept,cum spuneti dumneavoastra, dar am nevoie de timp. Drumurile sinuoase au totusi farmec ( de exemplu mi se pare fascinanta interpretarea simbolurilor, siglelor si a altor semne utilizate de organizatii ca hierofanii, adica sa le privesc ca manifestari ale puterii ca forma), pentru ca ma lasa sa vad, sa cred ca „toate-s vechi si noua toate”.Concluzia aceasta imi da un oarecare confort psihic, adaptarea la nou insemnand doar identificarea schimbarilor elementelor periferice, cum spune Moscovici.

Comentariile sunt închise.