În clipa de faţă nu ştiu de care dintre cele zece porunci se leagă „Să nu judeci”….este însă un păcat, pentru că doar Cel de Sus ar trebui să judece. Însă oamenii cad foarte des în acest păcat pe care nici nu îl conştientizează. Iar în spaţiul public, păcatul este şi mai frecvent, pentru că se leagă de informaţia fragmentată pe care o receptează publicurile prin media (şi new media). Iar în spaţiul virtual, „judecata” aceasta parţială devine vizibilă  pentru că, sub protecţia anonimatului, este dezbrăcată de convenţii sociale.  „Judecata” este denaturată fie prin sublinierea unor amănunte secundare (de exemplu se judecă un vorbitor pentru dicţie fără a asculta ideile) fie prin negarea integrală a mesajului (din motive de plictiseală sau lipsă de apetit intelectual al receptorului) fie prin decuparea unui element colateral şi divagarea pe o temă (cum ar fi bloggerii aştia…nişte rataţi…deşi subiectul era altul, cuvântul „blogosfera” a fost amintit în treacăt) sau în fine, prin atacul direct al vorbitorului (ce este şi cu ăsta, vrea să câştige bani…)

Poate este şi vina media comerciale,  care au transformat spaţiul public într-un circ simbolic imens, în care actorii publici evoluează sub ochii unor spectatori dornici să îi „desfiinţeze” ulterior, dacă nu cumva au fost „desfiinţaţi” deja în direct. Acest tip de educaţie media a deformat capacitatea normală de receptare a audienţelor, încât dacă eşti un producător/moderator care vrea să facă emisiuni de calitate, sau un invitat care prezinţi o noutate oarecare, vei fi suspectat de intenţii ascunse sau respins a priori. Cum spuneam, nu ştiu pe unde mai este cuvântul care zideşte

Toate aceste idei mi-au venit în minte în urma prezenţei mele şi a Loredanei Ivan, la invitaţia lui Claudiu, la emisiunea „Ora de ştiri” de luni 29 decembrie, cu subiectul Cultural Creatives, un subiect interesant, o cercetare în care grupul nostru a pus suflet…

Anunțuri