Întâlnirea în cadrul reţelei europene de la Juelich mi-a confirmat o concluzie  mai veche şi o intuiţie mai nouă. Toate întâlnirile anterioare cu europenii la conferinţe m-au făcut să realizez nişte diferenţe importante: respectul pe care îl arată faţă de celălalt (respect vizibil mai ales în comunicare: nu se întrerupe nimeni, nu se fac acuze sau atacuri gratuite, nu se califica automat o poziţie ca fiind „neavizată”) şi spiritul democratic (capacitatea de asculta şi admite argumente contrare, disponibilitatea de a crede că au greşit, sublinierea propriei opinii şi căutarea unui echilibru colectiv). Recunosc că pentru spiritul meu românesc grăbit, căutarea persistentă a consensului pare uneori obositoare (dacă nu aş fi fost doar membru ci moderator al întâlnirii despre care vorbesc, aş fi grăbit adoptarea deciziilor).

Iar intuiţia se lega de seriozitatea şi consistenţa reţelelor de cercetare europene comparativ cu cele româneşti: ei bine, aici chiar este distanţă foarte mare (în favoarea lor…): reţelele româneşti sunt construite prin reţele informale sau relaţii informale între instituţii, în timp ce cele europene sunt construite pe reţele formale şi au la bază interesul comun de cercetare…Să mai adaug că distanţa nu pare să demotiveze şi să scadă motivaţia celor implicaţi ci dimpotrivă, să adâncească seriozitatea (oamenii care se supun la constrângerea unei călătorii obositoare cu avionul pentru o astfel de întâlnire vor folosi timpul în mod eficient). Şi să mai adaug că rareori am mai văzut dezbătute cu atâta meticulozitate probleme metodologice şi conceptuale, care la noi nu atrag atenţia marii majorităţi academice nici măcar pentru câteva minute…

Anunțuri