Nu este nici un secret că trăim într-o societate în care principalul „mesaj” promovat este violenţa. Simbolică, nu manifestă…dar ce contează? Violenţa simbolică duce la violenţă reală în cele din urmă.  Pe lângă violenţă, mai sunt câteva antivalori promovate, între care la loc de frunte se găseşte indecenţa, indiscreţia, scandalul, incultura, prostul gust. Acestea s-au generalizat într-atât încât au devenit parte din vieţile noastre, chiar dacă mulţi dintre noi nu le acceptam. Următorul şir cuprinde o serie de antivalori perfide care, printr-o vopsire abilă, se deghizează uşor în valori : suficienţa devine „autocunoaştere”, îndrăzneala devine „conştiinţa valorii proprii”, înjurătura devine „vorbit pe faţă”, lipsa de bun simţ devine „sinceritate” ş.a. Şi uite aşa, am reuşit să întoarcem pe dos colecţia normală de valori şi să ne trezim că sufletul social este pe jumătate gri, pe jumătate negru….şi oricum, nu se ştie cum scapă din boala cumplită care l- a lovit.

La  toate acestea m-am gândit azi-dimineaţă, în drum spre susţinerea de dizertaţii (azi a fost ultima zi). Un panou stradal din staţia de autobuz înfăţişa parţial o figură de femeie tânără (rujată)  iar din colţul gurii se prelingea o picătură de sânge. Textul glăsuia laconic: Excesul de sânge dăunează grav sănătăţii. Reclama era la HBO şi voia să spună (probabil) că sunt filme palpitante (?) cu ingrediente foarte dorite azi (?). Oricum, textul întărea mesajul, nu putea fi vorba de o confuzie. M-am întrebat (pentru a mia oară) cine sunt cei care se ocupă de protecţia noastră a tuturor în asemenea situaţii? De ce nu se sesizează nimeni din oficiu atunci când sunt puse astfel de mesaje vizuale şi scrise în circulaţie? Cum sunt protejate drepturile copiilor, care sunt receptori involuntari ai unor asemenea mesaje? Noi vorbim, noi auzim…

Anunțuri