Astăzi am răsfoit o carte care este în vogă printre foştii şi viitorii antreprenori, The Tipping Point, de Malcolm Gladwell. Nu am citit-o integral pentru că am înţeles despre ce este vorba şi nu m-a tentat să o citesc pe îndelete. Best sellerurile, fie ele şi din literatura de afaceri, mă dezamăgesc prin faptul că prezintă o recompunere a unor noţiuni cunoscute într-un alt complex, cu o altă denumire – iar restul cărţii nu este altceva decât broderie narativă pe marginea modelului rebotezat. Dar să redau un rezumat, ca să se înţeleagă despre ce este vorba (dailybusiness.ro) Pentru ca o idee sa aiba forta unei epidemii are nevoie de un conector, un expert sau un vanzator (adica de o persoana cu o inzestrare sociala rara) de un factor de aderenta, adica de o cale simpla de a o face irezistibila, si de un context propice transmiterii ei.

Da, numai că în loc de Legea Minoritarilor putem să vorbim despre nişe, în loc de Factor de Aderenţă putem să vorbim despre profilul publicului ţintă, iar în loc de Context putem vorbi despre legea contagiunii sociale. Sigur că da, sună mai plictisitor şi mai puţin misterios decât termenii din carte. Dacă putem complica lucrurile, de ce să nu o facem? Mai ales dacă ies şi bani…

O idee cu care am rămas însă din carte, şi care ar trebui să fie negreşit folosită în programele de comunicare publică, este ideea de epidemie socială. Iar termenii de conector (facilitator al comunicării), expert şi vânzător sunt utili şi ei pentru că indică jaloanele prin care un program de comunicare trebuie să treacă în plan informal pentru a-şi atinge obiectivele. Cu observaţia că în ultima vreme conectorii s-au mutat în spaţiul virtual, în timp ce experţii şi vânzătorii au început să penduleze neconvins între un spaţiu şi altul…

Anunțuri