Sâmbătă, 1 martie 1986

Mă-ntreb dacă parşiva asta de olimpiadă a meritat să pierd o zi, şi încă ce zi! Tocmai 1 Martie. Primăvara pe care am aşteptat-o atât, dar care pentru mine nu a venit încă. Oare o să mai vină?…Afară, după ce marţi şi miercuri a nins într-una, a trăsnit un ger de nu mai puteai respira. Acum poleiul a început să se dezgheţe (dar e păcăleală sigur…).

Mă simt cu o iarnă mai bătrână. Cele patru ore de tremurat de frig în sala de olimpiadă de azi-dimineaţă mi-au stricat toată buna dispoziţie, dacă mai aveam vreuna. „Alexandru Lăpuşneanul” şi primele două strofe din „Odă limbii române”. Am scris 8 pagini şi m-am încadrat perfect în timp, am avut timp şi să recitesc lucrarea. Aud că Tatiana a scris cât mine – iar Mihaela şi Cristina îmi inchipui cât au scris! Eu una am uitat vreo două chestii importante şi nu am făcut deloc referiri la patriotism. Dacă iau peste 8, e onorabil.

Azi nu am primit decât două mărţişoare, de la Mihaela şi de la frate-meu. Deseară e Balul Mărţişorului şi eu nu mă duc. Nu am nimic interesant să mă îmbrac şi pe deasupra nu am cu cine să vin acasă la ora aceea târzie. Colegele mele de clasă stau fie la mama naibii (Lavinia, Nellie) fie nu am tangenţe cu ele (Ivona, Diana) fie sunt prea încuiate (Tatiana aplică teoria lui taica-său: „pune şi tu muzică, dansează şi închipuie-ţi că eşti la bal” -!!)

Îmi e dor de atmosfera de anul trecut, din clasa a opta. Le-am văzut aseară pe Camelia şi Gabi, am jucat whist şi machu-pichu în prostie la Camelia acasă. Spuneau că se duc la ziua unei colege azi, şi  după aceea se duc în discotecă. Ei, mă opresc aici că mă apucă pesimismul…

Anunțuri